130 de ani de la sfinţirea bisericii din Toracu Mare

Biserica ortodoxă cu hramul "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe" a Parohiei Toracu Mare din Banatul sârbesc a sărbatorit duminică, 7 noiembrie, 130 de ani de rugăciune şi de slujire neîntreruptă. La acest eveniment important din viaţa parohiei au fost prezenţi în mijlocul credincioşilor doi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române.

Credincioşii Parohiei ortodoxe din Toracu Mare, împreună cu părintele protopop Petru Drăghicescu, înconjurat de un sobor de preoţi, au întâmpinat duminică dimineaţa, cu pâine şi sare, potrivit tradiţiei, pe chiriarhul locului, Preasfinţitul Daniil, Episcopul Daciei Felix, însoţit de Preasfinţitul Andrei Făgărăşanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, prezent la eveniment din încredinţarea Înalt Preasfinţitului Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului.

La Sfânta Liturghie arhierească au participat mai mulţi preoţi din parohiile învecinate, din Arhiepiscopia Timişoarei şi Episcopia Caransebeşului. Răspunsurile liturgice au fost date de grupul coral "Strana strămoşească" al Parohiei ortodoxe "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" din Govândari - Reşiţa, şi de corul "Armonia" al Parohiei din Toracu Mare.

Cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Nicolae, Mitropolitul Banatului, a participat ca delegat pr. Ionel Popescu, vicar-administrativ al Arhiepiscopiei Timişoarei. La acest eveniment au fost prezenţi şi reprezentanţi ai parohiilor înfrăţite cu Parohia Toracu Mare, între care părintele ic. stavr. Petru Berbentia, din Parohia Reşita, pr. ic. stavr. Petru Mermeze de la Parohia Ghiroda şi pr. Emanuil Mojic din Parohia Toracu Mic. Totodată, au participat şi oficialităţi locale şi centrale din Voivodina, reprezentanţi ai Primăriei Torak şi ai Consulatului Român la Belgrad, precum şi reprezentanţi ai unor primării din România.

Prilej de trezire şi înviorare duhovnicească

În cuvântul rostit cu acest prilej, Preasfinţitul Daniil a menţionat că "aniversarea celor 130 de ani de la înfiinţarea parohiei este un prilej de înviere spirituală pentru torăceni, un prilej de trezire şi înviorare duhovnicească, de căutare cu mai multă stăruinţă a lui Hristos, a cuvântului lui Dumnezeu, de părtăşie a harului Duhului Sfânt prin Sfintele Taine, prin Euharistie, prin rugăciune şi prin toate celelalte virtuţi şi nevoinţe. O parohie este un Israel în drum spre Canaan, fiecare parohie este un mic Israel în care arde rugul aprins, în care se revarsă harul Duhului Sfânt, în care se primesc şi se tâlcuiesc Tablele Legii lui Hristos".

Referitor la responsabilitatea păstrării şi transmiterii credinţei strămoşeşti pe aceste meleaguri, Preasfinţitul Părinte a mai precizat: "Nu este suficient să ne mândrim cu ceea ce au făcut înaintaşii noştri, ci să continuăm şi noi, să cultivăm, să păstrăm, să îngrijim, să apărăm, ceea ce avem pentru ca şi noi să le putem lăsa cu seninătate şi vrednicie celor ce vor veni după noi".

Biserica din Toracu Mare - o adevărată catedrală

Părintele protopop Petru Drăghicescu a mulţumit celor prezenţi la această mare sărbătoare a Parohiei Toracu Mare. Vorbind despre semnificaţia acestei zile, părintele protopop a subliniat:

"Este o zi importantă în viaţa parohiei noastre, este ziua în care aniversăm 130 de ani de la binecuvântarea sfintei biserici în care ne găsim astăzi, 130 de ani de rugăciune, de slujire şi totodată de continuare a credinţei ortodoxe strămoşeşti în Toracu Mare. Această biserică simbolizează munca trupească şi sufletească a moşilor şi strămoşilor noştri, iar noi cei de astăzi păstrăm şi înfrumuseţăm ceea ce înaintaşii au clădit, această mare şi impunătoare biserică, pe drept numită "o adevărată catedrală" de IPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, care de multe ori a venit, a slujit şi a binecuvântat de pe amvonul acestei sfinte biserici."

După oficierea Sfintei Liturghii, părintele protopop Petru Drăghicescu a înmânat invitaţilor şi oficialităţilor prezente diplome de participare, pentru a marca importanţa evenimentului.

Slujbă românească după 60 de ani la Rusko Selo

În cadrul evenimentelor din Parohia Toracu Mare, a fost oficiată în cimitirul fostei parohii româneşti de la Rusko Selo o slujbă de sfinţire a clopotniţei şi crucii înălţate, în memoria românilor şi a sârbilor ce se odihnesc în acest loc. Clopotul a fost donat de Episcopia Romano-Catolică a Timişoarei, prin mijlocirea Înalt Preasfinţitului Nicolae, Mitropolitul Banatului. Slujba de sfinţire a fost oficiată de PS Daniil, Episcopul Daciei Felix, încojurat de un sobor de preoţi. "Este prima slujbă care se face aici în limba română după aproximativ 60 de ani. De aceea, am venit să sfinţim această cruce, ridicată cu ajutorul primarului din Rusko Selo pentru cei care nu mai au cruce la mormânt, pentru crucile care au putrezit, pentru cele care au căzut, pentru crucile la care nu vine nimeni să mai aprindă o lumină, la care nu mai vine nimeni să mai pună o floare. Toate crucile care nu mai sunt se cuprind în această cruce şi toate crucile la care nu mai plânge nimeni se adună în această cruce", a spus PS Daniil.

"Cele trei braţe ale crucii de lemn le văd ca simbol al românilor, al maghiarilor şi al sârbilor care trăiesc în acest Banat. Banatul ne hrăneşte pe toţi, indiferent de naţionalitate, limbă şi credinţă, pentru că este pământul bogat al lui Dumnezeu. Trăim toţi pe acest pământ, ne hrăneşte acest pământ. Pe acest pământ, trebuie să fim, pentru că toţi suntem copiii lui Dumnezeu, avem un singur Dumnezeu, un singur Hristos şi o singură Biserică, avem un singur cer deasupra noastră. Pământul este pentru toţi şi cerul este pentru toţi şi toţi au loc pe acest pământ şi toţi vor avea loc în Împărăţia lui Dumnezeu. Acesta este simbolul, sensul şi mesajul nostru de la Rusko Selo de astăzi, care pleacă de la această cruce şi se întoarce la această cruce, iar legată de cruce este Învierea lui Hristos", a mai spus Preasfinţia Sa.

Metamorfozele unei zidiri

Prima biserică a fost edificată la Toracu Mare, în anul 1782, şi a avut hramul "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe". Cărămida pentru construcţie a fost adusă din Săcălaz, vatra străbună a torăcenilor mari, iar lemnul a fost donat din partea statului, drept despăgubire pentru biserica ce au lăsat-o coloniştilor germani veniţi în Săcălaz. În 1850, a fost pusă piatra de temelie a actualei biserici de către preotul Mihai Frişcan. La 8 septembrie 1880, prin purtarea de grijă a preotului Paul Tempea, a avut loc sfinţirea bisericii de către Vincenţiu Şerban, protopopul Comloşului-Banat. Biserica a fost construită după planurile arhitectului italian Wilhem Quirini. Pictura bisericii a fost realizată în 1892 de pictorul român Filip Matei, iar iconostasul şi mobilierul sunt opera sculptorului român Nestor Busuioc din Bocşa Română. Iconostasul este sculptat în stil baroc, cu elemente florale, sub influenţa culturii vieneze imperiale. (diac. Marius Mircia şi George Giurgiu)