2009, anul deficitului bugetar şi al împrumuturilor

Deficitul bugetar a devenit în 2009 principala problemă macroeconomică a României, după ce în anii anteriori preocupările majore ale autorităţilor şi mediului extern au fost dezechilibrul balanţei comerciale şi deficitul de cont curent. Odată cu scăderea drastică a încasărilor la bugetul public încă din ultimul trimestru din 2008, principala provocare pentru România din perspectivă macroeconomică este ţinerea sub control a deficitului bugetar pentru a evita o spirală a datoriei, dezechilibrul bugetar fiind pe o cale nesustenabilă, aşa cum au avertizat instituţiile financiare internaţionale şi analiştii economici.

Ca şi la nivel internaţional, prognozele de la începutul anului privind evoluţia economiei României şi nevoia de finanţare a statului s-au dovedit nerealiste. După ce în 2008, în pofida unei creşteri economice record între statele membre ale Uniunii Europene (UE), România a înregistrat cel mai mare deficit bugetar din ultimii ani şi s-a situat pe locul trei în UE la acest indicator, autorităţile anunţau la începutul anului un buget pentru 2010 bazat pe o creştere economică de 2,5% şi un deficit de 2% din PIB, statul estimând o nevoie de finanţare de circa 11-12 miliarde de lei (mai puţin de trei miliarde de euro).

În scurt timp însă, scăderea severă a economiei şi, în consecinţă, a încasărilor bugetare, determină autorităţile să apeleze la împrumut extern de la Fondul Monetar Internaţional (FMI), Uniunea Europeană (UE) şi alte instituţii financiare internaţionale, iar bugetul era rectificat în aprilie, după noi coordonate rezultate în urma negocierilor cu experţii Fondului.

După negocierile cu FMI, autorităţile au rectificat bugetul public pe un deficit de 4,6% din PIB faţă de 2% proiectat iniţial şi au fost nevoite la o ajustare de 1,1% din PIB, din care 0,25% prin majorarea veniturilor bugetare şi 0,85% din PIB prin „tăierea de cheltuieli publice“.

De asemenea, proiecţia privind evoluţia PIB-ului a fost modificată de la o creştere de 2,5% la o scădere de 4%.

Ajustări repetate ale bugetului

Amploarea crizei, instalată şi în România, a determinat noi ajustări şi, în urma unor noi negocieri şi evaluări cu FMI şi UE, autorităţile au fost nevoite să apeleze la o a doua rectificare bugetară.

La sfârşitul lunii august, Guvernul a aprobat a doua rectificare bugetară din anul 2009, care a prevăzut un deficit al bugetului general consolidat de 7,3% din produsul intern brut (PIB), faţă de 4,6% anterior. Rectificarea bugetară este fundamentată pe o scădere a economiei de 8,46% în 2009, un PIB de 497,3 miliarde lei şi o rată a inflaţiei de 4,3%.

Din cauza cadrului macroeconomic nefavorabil, deficitul bugetar a fost majorat de 24,3 miliarde de lei iniţial la 35,6 miliarde de lei, acum de circa trei ori mai mare decât se estima la începutul anului.

La evaluarea FMI din toamnă, chiar şi deficitul de 7,3% din PIB părea că va fi ratat cu o marjă semnificativă, însă semnele de redresare a economiei în ultimul trimestru al anului au adus mai mult optimism în ceea ce priveşte scăderea economiei, care este estimată acum sub 7% şi posibilitatea atingerii ţintei de deficit bugetar.

Aflat la Bucureşti în perioada 14-16 decembrie, şeful Misiunii FMI, Jeffrey Franks, declara că, în ceea ce priveşte bugetul pe 2009, în noiembrie Fondul era preocupat că ţinta de deficit va fi depăşită substanţial, dar acum lucrurile arată mult mai bine şi există şansa ca ţinta de deficit să fie atinsă.

Limitarea deficitului bugetar în 2009 a determinat însă autorităţile să recurgă la măsuri nepopulare, precum introducerea impozitului minim pentru întreprinderi sau concediul fără plată pentru bugetari, în condiţiile în care nivelul cotei unice şi al taxei pe valoarea adăugată (TVA) a fost însă menţinut.

Chiar şi cu unele măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare şi de suplimentare a încasărilor bugetare, Ministerul Finanţelor Publice a fost nevoit să se împrumute masiv prin emisiuni de titluri de stat, o mare parte din emisiuni având scadenţa în 2010, un alt an greu pentru economia României. În primele 11 luni din 2009, MFP a atras din piaţă peste 59,7 miliarde de lei, faţă de 12,5 miliarde de lei pe întregul an 2008.

Datoria publică a României a crescut cu 27,6% în primele nouă luni ale anului, ajungând la 140,08 miliarde de lei, respectiv 28,08% din produsul intern brut (PIB). La sfârşitul anului trecut, datoria publică era de 109,75 miliarde lei, reprezentând 21,78% din PIB.

„Avem nevoie de un acord cu FMI“, sintagma anului 2009

Contractarea unui împrumut de 12,95 miliarde de euro de la FMI, în 4 mai 2009, a fost o decizie care a avut implicaţii majore economice, sociale şi politice. Amânarea pentru 2010 a plăţii celei de-a treia tranşe către România, din cauza turbulenţelor politice, a complicat situaţia, obligând statul la un carusel de împrumuturi interne, obţinute la dobânzi ridicate.

Mulţi nu ar mai fi crezut că România va mai recurge vreodată la un acord cu Fondul, deoarece s-a crezut că tranziţia s-a încheiat. Tranziţia nu s-a încheiat, pentru că urmează lunga tranziţie a integrării în mecanismele comunitare, iar criza mondială a diminuat efectele strădaniilor făcute de guvernele din ultimii 20 de ani de a ridica ţara la nivelul UE.

Banii de la FMI ar urma să fie eliberaţi în opt tranşe, de-a lungul a doi ani, şi comportă o dobândă de 3%. Împrumutul face parte dintr-un pachet mai larg de sprijin, în care Comisia Europeană acordă României 5 miliarde de euro, Banca Mondială un miliard de euro, repartizat în trei acorduri separate, iar BERD şi alţi finanţatori internaţionali oferă un alt miliard de euro.

Acordul Stand-By a fost necesar pentru că o politică fiscală prociclică nerealistă în 2007-2008 a făcut ca în perioada crizei să fie nevoie de ajustări puternice, făcând necesară o consolidare fiscală puternică pe următorii ani.

Reducerea cheltuielilor bugetare, condiţie a FMI

Parametrii economici pe care trebuie ca România să îi îndeplinească pentru a primi tranşele din împrumut s-au modificat substanţial, pe măsură ce efectele crizei economice deveneau tot mai severe. Astfel, conform Memorandumului de Înţelegere din mai, România urma să înregistreze la finele lui 2009 o contracţie economică de -4,1%, o inflaţie de 5,9%, un deficit bugetar de -4,6% din PIB şi un deficit de cont curent de -7,5% din PIB.

În plan social, conform prevederilor Acordului Stand-By, România trebuia sa reducă deficitul bugetar prin reducerea ponderii cheltuielilor cu salariile din sectorul public, să elaboreze o lege a salarizării unice în care să nu mai fie permise prime şi sporuri mai mari de 30% faţă de salariul de bază, să se realizeze o lege a pensiilor prin care să fie eliminate pensiile speciale, precum şi o lege a responsabilităţii fiscale. De asemenea, vârsta de pensionare trebuia să fie egalizată la 65 de ani pentru bărbaţi şi femei, iar pensiile să fie indexate cu inflaţia, nu cu un anumit procent din creşterea salarială.

În august 2009, la prima evaluare a performanţelor României, deficitul bugetar a fost stabilit la -7,3%, cel al contului curent a scăzut la -5,5%, iar contracţia economiei ajunge la -8, până la -8,5%.

În decembrie, FMI constata o îmbunătăţire a situaţiei macroeconomice a României: „Acum apreciem că în 2009, economia României va suferi o contracţie de circa 7%, iar creşterea economică în 2010 va fi de 1,3% (faţă de 0,5%, cât se estimase în noiembrie)“.

România încă mai aşteaptă bani de la FMI

Conform cifrelor din bugetul preliminar, ţinta de deficit de -7,3% din PIB este realizabilă, cu condiţia ţinerii sub control a cheltuielilor în ultimele săptămâni ale anului în curs. Iar verdictul FMI este limpede: pentru realizarea performanţelor convenite pe 2010, respectiv un deficit bugetar de 5,9%, este nevoie de reducerea cheltuielilor bugetare cu 2,5%. După cum a specificat însă Jeffrey Franks, asta nu înseamnă 100.000 de şomeri din rândul bugetarilor, ci identificarea de către Guvern a unor metode de scădere a cheltuielilor.

Dacă nu s-ar fi încheiat Acordul cu FMI sau dacă nu s-ar încasa tranşele convenite, ar fi existat pericolul ca deficitul bugetar să ajungă la 9%, iar cursul de schimb să cadă la 6 lei pentru un euro.

În urma discuţiilor purtate la Bucureşti, între 14-16 decembrie 2009, de o delegaţie tehnică a FMI şi CE cu autorităţile române, s-a convenit ca dacă noul Guvern al României va depune Legea Bugetului în Parlament până la finele anului, este posibil ca tranşele 3 şi 4 din împrumutul de la FMI, totalizând 2,3 miliarde de euro, să fie acordate concomitent, în 17 februarie 2010.