„Arta populară românească - Tradiţie şi actualitate“

Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români (ASCOR) - filiala Iaşi a organizat, joi seara, în Sala T17 a Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Dumitru Stăniloae" a Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi, conferinţa cu tema "Arta populară românească - Tradiţie şi actualitate".

Întâlnirea studenţilor ascoreni a fost precedată de slujba Acatistului Sfintei Cuvioase Parascheva, oficiată în paraclisul facultăţii. Prelegerea fost susţinută de dr. etng. Angela Olaru, care şi-a început discursul prin a explica semnificaţia cuvântului "tradiţie". "Prin tradiţie se înţelege un summum de cunoştinţe legate de obiceiurile, de credinţele, de viaţa omului din satul tradiţional românesc. În unele sate se mai păstrează încă aspecte ale tradiţiei legate de ceea ce înseamnă cultura materială: arhitectură populară şi bisericească, aspecte referitoare la interiorul ţărănesc tradiţional, aspecte legate de meşteşuguri şi de meseriile tradiţionale (agricultura, creşterea animalelor, meşteşuguri etc.)", a spus Angela Olaru. În continuarea conferinţei, Angela Olaru a amintit că poetul şi filosoful Lucian Blaga a văzut satul românesc "ca un adevărat centru al lumii din care s-a propagat cultura populară tradiţională românească".

"Tot ce e prezentat sub o formă care nu-ţi merge la suflet nu are nimic comun cu tradiţia"

Invitata tinerilor ascoreni ieşeni a făcut referire apoi la haina de sărbătoare a creaţiei populare, remarcând că "ţăranul român din satul tradiţional mergea la munca câmpului în haine simple, dar atunci când se ducea la biserică se îmbrăca în costum naţional". "Lucian Blaga spunea că ornamentica artei populare româneşti, alcătuită din semne, din linii îndrăzneţe, din linii curbate, din motivele geometrice, poate fi considerată ca o mărturisire a duhului unei generaţii către cealaltă. Dacă ne referim la ţesăturile sau sculpturile ţărăneşti, observăm că acestea ţin de sufletul ţăranilor care le-au creat, de concepţia lor de viaţă şi de universul lor spiritual. Ornamentica înseamnă mărturisirea celui care lucra, că el credea, simţea şi gândea în acel moment. Motivele ornamentale tradiţionale româneşti au fiecare în parte individualitate. Ele lasă fondul să se vadă, iar între fond şi motiv este corelaţie complementară de bună vecinătate. Tot ce este strident, tot ce este prezentat sub o formă care nu-ţi merge la suflet nu are nimic comun cu tradiţia noastră românească. Dacă vorbim de tradiţie, acum se impune mai mult ca oricând, din partea celor care ştiu ce înseamnă tradiţie în arta populară românească, să găsească căi potrivite pentru a corija toate anomaliile care apar", a explicat etnograful Angela Olaru.