Asociaţia Vasiliada ajută oamenii străzii

28 de persoane fără adăpost din municipiul Craiova beneficiază de cazare şi masă în cadrul Centrului Social de Urgenţă pentru persoane fără adăpost "Sfântul Vasile cel Mare". Acţiunea umanitară de ajutorare a acestor persoane este derulată de Arhiepiscopia Craiovei prin Asociaţia Vasiliada şi de Consiliul Local al Primăriei Municipiului Craiova, în cadrul proiectului "Programul de Interes Naţional PIN 2006".

Mitropolia Olteniei a fost în permanenţă alături de persoanele defavorizate. În acest sens, prin cele două ONG-uri pe care le patronează, Asociaţia Vasiliada şi Fundaţia "Cuvântul care zideşte", a reuşit să pună la punct mai multe proiecte în sprijinul celor săraci. De curând, 28 de persoane fără adăpost au fost găzduite la Centrul Social de Urgenţă "Sfântul Vasile cel Mare" din Craiova, organizat de Asociaţia Vasiliada, în parteneriat cu Primăria Municipiului Craiova.

"Ne luptăm cu propriile lor prejudecăţi şi defecte"

Ideea înfiinţării unui aşezământ social destinat în exclusivitate persoanelor fără adăpost a aparţinut Asociaţiei Vasiliada, care a început acest demers la începutul anului trecut. Proiectul a fost laborios conceput şi a beneficiat de susţinerea financiară a primăriei oraşului. Pe lângă cazare şi masă, beneficiarii au posibilitatea de a participa la numeroase activităţi de socializare, consiliere psihologică, îndrumare şi orientare profesională, precum şi consiliere spirituală. Serviciile oferite pentru un beneficiar se întind pe o perioadă de cel mult şase luni, timp în care specialiştii centrului încearcă să-l integreze în societate, în primul rând prin facilitarea accesului la cursuri de calificare sau recalificare şi prin găsirea unui loc de muncă. Eforturile sunt considerabile, având în vedere capacitatea şi şansele reduse de integrare socială, fie din considerente medicale, fie din lipsa şcolarizării şi chiar a lipsei actelor de identitate în unele cazuri.

Scopul şi necesitatea înfiinţării acestui centru au fost detaliate de părintele diacon Sorin Pârvulescu: "Era mai mult decât necesară această minimă protecţie socială pentru aceste persoane care ajung în stradă de cele mai multe ori pentru că nu se pot adapta mediului din care fac parte, locului de muncă şi cerinţelor sociale. Majoritatea provin din familii dezorganizate, au un caracter irascibil, provocând deseori conflicte. Plecând însă de la porunca evanghelică a iubirii aproapelui, ne luptăm zi de zi cu propriile lor prejudecăţi şi defecte şi continuăm să tratăm cu mare sensibilitate cauzele marginalizării, încercând să accentuăm cât mai mult aspectul integrării lor în societate şi în câmpul muncii.