Biserica românilor din Fişer

Comunitatea de români din satul Fişer, judeţul Braşov, a fost mereu legată de biserica ortodoxă din sat. Pe lângă serviciile religioase şi grija faţă de sufletele credincioşilor, biserica a fost, prin preoţii care au păstorit aici, un real sprijin al comunităţii. Un vechi obicei păstrat până în zilele noastre, prin care românii se adună, pe 24 ianuarie, la o agapă frăţească, şi care în vechime începea cu o slujbă la biserică, ne arată credinţa şi ataşamentul românilor din Fişer faţă de Biserica strămoşească.

Satul Fişer este aşezat la poalele dealului Stalberg, într-un cadru natural despre care mulţi spun că este un paradis terestru. Accesul la frumoasa localitate din judeţul Braşov se face uşor, pe drumul care leagă Sighişoara de Braşov. De altfel, Fişer este situat în apropierea oraşului Rupea, de care este alipit din punct de vedere administrativ. Cei opt kilometri pe care trebuie să-i parcurgi din Rupea spre nord, până la Fişer, îţi oferă un peisaj cum rar vezi prin ţară. Localitatea se învecinează, de asemenea, cu alte localităţi vechi, precum Buneşti la vest, Viscri la sud, Beia şi Roadeş la nord. Ca majoritatea localităţilor din zonă, Fişer este un sat săsesc, în care construcţiile, deşi în mare parte părăsite de saşii plecaţi peste hotare, ne mărturisesc despre vechimea şi istoria satului. Cu secole în urmă, românii erau o minoritate la Fişer, aşezaţi într-o anumită parte a satului, unde îşi aveau casele cei care munceau în gospodăriile săseşti. În zilele noastre, lucrurile stau altfel, românii fiind la Fişer principala comunitate etnică.

Prima biserică a românilor

Primele documente care atestă prezenţa românilor la Fişer, mai precis existenţa unei parohii ortodoxe româneşti, sunt câteva statistici din perioada 1760-1792. În aceste vechi documente, Parohia Fişer apare cu denumirea germană "Schveischer". Documentele precizează că cele 19 familii de români care alcătuiau comunitatea nu trecuseră la Uniaţie şi nici nu aveau preot. "În aceleaşi documente sunt amintite şi cele mai vechi familii de români din sat, cum ar fi familiile Ditcu, Hohoi şi Hâlmu", ne-a spus parohul de la Fişer, părintele Gheorghe Mitrea. Din istoricul bisericii din Fişer aflăm că prima biserică ortodoxă de aici a fost construită din lemn adus de români din pădurea Lovnicului. Doi meşteri din sat, Paul Schuster şi Mihail Hommer, au ridicat lăcaşul de cult. "Biserica a fost construită în cimitirul românesc, la intrare, în partea dreaptă. Din cauza fisurilor mari şi a pericolului de accidente, biserica a fost dărâmată în 1933", ne-a explicat părintele Mitrea.

Biserica din piatră

Dacă vechea biserică de la Fişer nu a mai fost folosită pentru nevoile religioase ale comunităţii româneşti, nu mult timp după dărâmarea ei, în 1933, s­a început construirea actualei biserici din piatră. Terenul pe care este construită actuala biserică a fost obţinut în urma reformei agrare din 1922. "Mulţi români din sat au obţinut atunci terenuri pentru construirea caselor, de-o parte şi de alta a şoselei care străbate localitatea. Parohia a primit la acea vreme un teren de 1.438 de metri pătraţi pentru construirea unui nou lăcaş de cult şi un alt teren, de 1.079 de metri pătraţi, destinat construirii casei parohiale", a menţionat părintele paroh. Biserica a fost zidită în perioada 1934-1936. Lucrările de zidire au fost conduse de antreprenorul Nagy din Dumbrăveni, judeţul Sibiu, iar fondurile necesare lucrărilor de construcţie au fost obţinute prin vânzarea unei părţi din pădure şi a unor terenuri care aparţineau parohiei. La scurt timp după zidire, lăcaşul de cult a fost împodobit cu toate cele necesare cultului. Slujbele religioase au fost oficiate în perioada 1933-1937 în vechea şcoală confesională, actuala casă parohială. Prima pictură a fost realizată în timpul preotului Mircea Ioan din Rupea, iar în 1951, biserica este repictată la iniţiativa preotului Dumitru Bălăşcuţă.

Reparaţii şi pictură nouă

De-a lungul anilor, biserica a suferit mai multe reparaţii. Prima a avut loc în 1972, când preotul Aurel Fleşariu a coordonat câteva lucrări de reabilitare. În 1984, actualul paroh a iniţiat lucrările de reparaţii şi de zugrăvire exterioară. "Cea mai importantă lucrare făcută în aceşti ani a fost pictura. Cu toată opoziţia membrilor Consiliului parohial, am iniţiat demersurile în 1996. Devizul estimativ a fost alcătuit de pictorul Elisabeta Ursu, iar licitaţia pentru executarea lucrărilor a fost câştigată de pictorul Rodica Ghiţoc Şoancă. Au fost lucrări ample, pentru că am reparat şi acoperişul, s-a realizat o tencuială nouă şi apoi pictura. Toate cheltuielile au fost suportate de puţinii credincioşi din Fişer, dar şi de fii ai satului, precum familia Bucur Hohoi şi alţi apropiaţi de-ai noştri", ne-a mărturisit părintele Mitrea. O contribuţie substanţială a avut şi primarul oraşului Rupea şi al Fişerului, Flavius Dumitrescu. "De fiecare dată când am cerut sprijin primarului nostru, nu a întârziat să ne acorde un ajutor. Suntem în relaţii foarte bune cu primăria", ne-a spus părintele Mitrea.

În iulie 2000, s-au finalizat lucrările de pictură, iar pe 22 octombrie 2000, Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii, pe atunci Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, a sfinţit lăcaşul de cult. Alături de Preasfinţitul Visarion s-au aflat 17 preoţi şi un diacon. "Pe toată perioada lucrărilor de pictură, am fost vizitaţi de protopopii Alexandru Comşa şi Gheorghe Opriş, ambii trecuţi la Domnul, şi chiar de Preasfinţitul Episcop Visarion", a continuat părintele paroh. Pe viitor, Parohia Fişer îşi propune să refacă exteriorul bisericii, să înlocuiască geamurile, iar cu sprijinul primăriei, să refacă gardul.

Sărbătoarea satului

Parohia Fişer numără în zilele noastre 47 de familii de români, cu 130 de credincioşi şi 14 familii de etnie rromă, cu 40 de credincioşi. Până astăzi, s-a păstrat tradiţia ca pe 24 ianuarie sătenii să se adune la căminul cultural pentru a participa la o agapă frăţească. Evenimentul este un bun prilej pentru săteni de a se cunoaşte mai bine. "Tradiţia este veche. Iniţial, tinerii se adunau dimineaţa la biserică, participau la slujba de Te-Deum şi apoi mergeau la căminul cultural, unde se ţinea o dare de seamă şi apoi se făcea un bal", ne-a explicat părintele Mitrea.