La sfârşitul săptămânii trecute, la sediul Protopopiatului Săveni s-a desfăşurat o activitate catehetică. Scopul a fost acela de a evidenţia necesitatea catehezei în parohie, adaptată pentru toţi credincioşii, indiferent de vârstă.
Punctul de plecare al dezbaterilor l-a constituit cateheza „Cum se schimbă viaţa mea după Spovedanie?“, susţinută de către preotul Liviu Botezatu de la Parohia „Sfântul Gheorghe“ Poiana - Unţeni. „Au fost evidenţiate efectele Spovedaniei, rolul canonului primit la Spovedanie şi menţinerea legăturii cu preotul duhovnic după Spovedanie“, a explicat acesta.
A urmat apoi o dezbatere privind modul de concepere şi de prezentare a catehezei. Părintele inspector Bogdan Racu a răspuns aşteptărilor participanţilor privind nevoia de comunicare între preoţi, în vederea implementării unui program catehetic la parohie. S-a discutat despre necesitatea alcătuirii unei cateheze cu respectarea tuturor etapelor psihopedagogice, dar şi despre utilizarea de metode moderne în prezentarea catehezelor.
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit în Duminica a 4-a din Post, a Sfântului Cuvios Ioan Scărarul, 22 martie, un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală. Preafericirea Sa a săvârșit și slujba Trisaghionului pentru odihna sufletului Preafericitului Părinte Ilia al II-lea, Patriarhul Catolicos al Bisericii Ortodoxe a Georgiei.
În Duminica a 4-a a Postului Mare, 22 martie 2026, vrednicul de pomenire Ilia al II-lea, Arhiepiscop de Mtskheta și Tbilisi, Mitropolit de Bichvinta și Tskhum-Abkhazia și Patriarhul Catolicos al Întregii Georgii, a fost condus pe ultimul drum pământesc. Slujba de înmormântare a fost săvârșită în Catedrala Patriarhală „Sfânta Treime” din capitala Georgiei, fiind prezidată de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscop al Constantinopolului-Noua Romă și Patriarh Ecumenic. Din soborul numeros de arhierei care s-au rugat pentru odihna sufletului Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe a Georgiei au făcut parte și doi ierarhi români, delegați de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
În perioada 19-20 martie, la Ambasada Georgiei din România a fost deschisă o carte de condoleanţe pentru vrednicul de pomenire Ilia al II‑lea, Patriarhul Catolicos al Întregii Georgii. Astăzi, 20 martie,
Conferința „Lucrarea tămăduitoare a muzicii: ascultare și vindecare a sufletului”, susținută joi, 19 martie, de prof. univ. dr. Nicolae Gheorghiță și de conf. univ. dr. Radu Ciprian Țincu în Amfiteatrul „Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman” al Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, a reprezentat un moment de bucurie pentru publicul format din studenți, dar și din alte persoane doritoare să cunoască detalii despre tema amintită, iar în final să constate pe viu efectul muzicii psaltice.
.jpg)
Duminica a 5-a din post (a Cuvioasei Maria Egipteanca) Marcu 10, 32-45 În vremea aceea Iisus a luat la Sine iarăşi pe cei doisprezece şi a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple: Iată, ne suim
„În vremea aceea, ieșind din părțile Tirului și Sidonului, a venit Iisus la Marea Galileei, prin mijlocul hotarelor Decapolei. Și I-au adus un surd, care era și gângav, și L-au rugat să-Și pună mâna peste
Fraților, Dumnezeu, când a dat făgăduință lui Avraam, de vreme ce n-avea pe nimeni mai mare, pe care să Se jure, S-a jurat pe Sine Însuși, zicând: «Cu adevărat, binecuvântând te voi binecuvânta, și
Sfântul Nicon era din Neapole (Napoli de astăzi), tatăl său fiind păgân, iar mama sa creştină. El a fost un ostaş viteaz, care a avut multe biruinţe datorită puterii Sfintei Cruci cu care se însemna după
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 628-629 „Acest mare nevoitor al zilelor noastre (schimonahul Gherasim Cârjă) a întrecut pe mulți
Dispunem de tot mai multe cărți care ne vorbesc despre ce înseamnă să fii lider, despre cum să conduci eficient, despre oportunitățile pe care este benefic să le fructifici. Lectura lor se aseamănă, uneori, cu o plimbare în parc: nimic nu pare mai simplu de înfăptuit. Este suficient să respecți câteva reguli general valabile, să fii dispus să-ți asumi funcția, să fii un pic pe placul celorlalți - nici prea mult, pentru a nu ceda în fața eventualilor „concurenți” la post, nici prea puțin, pentru a nu ajunge să fii respins de echipă - și vei deveni un nou reprezentant al leadership-ului modern. Pare că suntem la o distanță enormă de cuvintele rostite de generalul roman Sylla, care, după ce învinsese o armată mult mai mare decât a sa, dar condusă de un adversar lipsit de experiență, afirma că trebuie să fii mai întâi vâslaș ca să înveți să cârmuiești corabia. Poate pentru că a fi lider înseamnă, în primul rând, a sluji, nu a fi slujit, iar în al doilea rând, înseamnă a lua deciziile grele care conduc la rezultate deosebite, nu a te baza pe hotărâri la îndemână, care blazează pe cei conduși.
„Şi i s-a spus lui Saul: «Iată David este la Naiotul Ramei!». Şi a trimis Saul slujitori să prindă pe David; dar când au văzut aceştia ceata prorocilor prorocind şi pe Samuel povăţuindu-i, S-a pogorât Duhul lui Dumnezeu peste slujitorii lui Saul şi au început şi ei a proroci. Spunându-se acestea lui Saul, el a trimis alţi slujitori, dar şi aceştia au început a proroci. Apoi Saul a trimis al treilea rând de slujitori şi începură şi aceştia să prorocească. Mâniindu-se, în sfârşit, Saul a plecat el însuşi la Rama şi a mers până la izvorul cel mare din Soco. Acolo a întrebat şi a zis: «Unde sunt Samuel şi David?». Şi i s-a spus: «Iată aici în Naiotul Ramei». Şi a plecat el acolo, la Naiotul Ramei. Dar pe cale S-a pogorât peste el Duhul lui Dumnezeu, iar el a mers prorocind până a ajuns la Naiotul Ramei. Acolo s-a dezbrăcat de haine şi a prorocit înaintea lui Samuel şi toată ziua aceea şi toată noaptea a şezut dezbrăcat. De aceea se zice: «Au doară şi Saul este printre proroci?»” (I Regi 19, 19-24).
Tăcerea arată măreția, puterea și iubirea lui Dumnezeu, Care mereu ne iubește și lucrează în tăcere, spre binele nostru. El până acum lucrează, zice Mântuitorul (Ioan 5, 17), vindecă, mângâie, alină și tămăduiește rănile păcatelor și orgoliilor noastre, ascunzându-Se tainic în lucrările Sale, izvorâte din iubire, lucrare cu putere, învăluite în smerenie, delicatețe și multă gingășie.
