Colindatul cu turca din satul Topa de Sus

Praznicul Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos a fost dintotdeauna, pentru poporul român, un prilej de bucurie exprimată prin cântece specifice şi atmosferă de pace şi comuniune deplină cu semenii, însoţite de diferite obiceiuri şi tradiţii. Am moştenit de la înaintaşii noştri obiceiul de a vesti Naşterea Domnului prin colinde, obicei care se mai păstrează până astăzi în multe sate româneşti.

În Topa de Sus, judeţul Bihor, tradiţiile şi obiceiurile vechi, arhaice au fost readuse la viaţă la începutul anilor nouăzeci, după o pauză de opt-nouă ani, odată cu venirea în sat a preotului Cornel Simai, preocupat intens de valorificarea şi conservarea tezaurului spiritual şi tradiţional descoperit aici. A fost ajutat în acest demers nu numai de entuziasmul păstoriţilor săi, ci, mai cu seamă, de profesorul etnograf Crăciun Parasca din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Bihor care, adeseori, le-a facilitat participarea la diferite festivaluri naţionale şi chiar internaţionale, unde au avut prilejul să prezinte frumuseţea inegalabilă a colindelor şi a portului popular bihorean.

La Topa de Sus colindatul sau "corindatul" e început în seara de Ajun de către cetele de băieţi, care aduc vestea Naşterii Domnului la fiecare casă, anunţându-şi prezenţa prin sunet de clopoţel sau "ţângalău", fiind răsplătiţi de gazde cu mere, nuci sau colaci ori "coci" cum li se mai spune în sat.

Colindatul cu turca

În ziua praznicului Naşterii Domnului, după săvârşirea Sfintei Liturghii, un grup de bărbaţi pornesc cu turca la colindat. Turca este o mască, purtată de unul dintre colindători care, prin dans şi gesturi, transmite anumite mesaje, tâlcuite gazdei care i-a primit cu colinda de către liderul grupului de colindători, numit "birău". Ajunşi la casa creştinului, colindatul cu turca are mai multe momente. Acolo unde este cazul, colindătorii colindă întâi "Colinda fetii" numită şi "Mierăoara", prin care se fac urări de căsătorie fetei sau, după caz, fetelor de măritat. La solicitarea gazdei se interpretează pe ritm de tobă sau "dobă" una sau două colinzi, dintr-un repertoriu consacrat: "Şoimii", "Luceafărul", "Boierul", "Poarta Raiului", "Vulturii", "Steaua" şi "Sălăjeii". Colinda este urmată de plata colindătorilor, care constă într-un colac şi un pahar de "pălincă" şi care, înainte de a fi gustate, trebuie "aldite" sau "alduite" de către birău. Alditul constă în rostirea unor oraţii prin care se elogiază munca şi priceperea gospodarului, precum şi belşugul dăruit acestuia de către Dumnezeu.

Acest moment are o solemnitate deosebită, având valoarea unei rugăciuni, iar toţi cei prezenţi îşi descoperă capetele. De fapt, înainte de a se începe, birăul rosteşte: "Pentru rugăciuni, descoperiţi!"

Două evenimente, moartea şi învierea "turcii", care au loc pe melodie veselă şi ritmată interpretată la vioară cu goarnă, specifică numai zonei Bihorului, vestesc gazdei "trecerea comunităţii în noul an sub semnul restabilirii ordinii cosmice, cu alte cuvinte triumful vieţii asupra morţii, a luminii asupra întunericului, a fertilităţii şi fecundităţii asupra sterilităţii, a binelui asupra răului", după cum a arătat profesorul etnograf Crăciun Parasca.

"Bulciucul" din prima zi a Anului Nou

Printr-un joc specific al turcii atmosfera a fost deja îndreptată spre veselie, accentuată de două jocuri - "danţ" şi "polcă" - în care se prind colindătorii cu "găzdoaia" şi fetele acesteia, urmată de invitaţia pe care colindătorii o fac gazdei de a participa la "bulciuc", o petrecere ce are loc în prima zi a Anului Nou, la care participă toţi cei care i-au primit pe colindători cu "corinda", dar şi acei care, din varii motive,

n-au fost găsiţi acasă de colindători şi care vor fi colindaţi la căminul cultural înainte de începerea "bulciucului". Astfel, după cele trei-patru zile, cât durează colindatul întregului sat, colindătorii îşi încheie rolul de "agenţi arhetipali ai fecundităţii şi simboluri vii ale revelării divinităţii în spaţiul şi timpul sărbătorii".

De-a lungul anilor, grupul de colindători de la Topa, însoţit pretutindeni de preotul paroh Cornel Simai, a prezentat aceste tradiţii pe scenele festivalurilor de la Bucureşti, Braşov, Botoşani, Făget, Sighetu Marmaţiei, alături de nume mari ai scenei româneşti, cum au fost regretaţii Liviu Vasilică şi Drăgan Muntean, precum şi alături de Valeria Peter Predescu, Nicolae Furdui Iancu, Dinu Iancu Sălăjanu, Angelica Stoican, Ionuţ Fulea, Tudor Gheorghe şi artiştii consacraţi ai Bihorului. În 2001, 2007 şi 2009 au colindat pentru românii din Ungaria la Gyula, Chitighaz şi Aletea, de fiecare dată fiind foarte apreciaţi şi răsplătiţi cu o seamă de trofee şi diplome.