Copii meşteşugari în lumea satului românesc

Timp de şase zile, la Iaşi, s-a desfăşurat tabăra de creaţie "Micii meşteri din Copou", unde meşteri tradiţionali din mai multe regiuni ale ţării i-au purtat pe micii ucenici în lumea minunată a satului autentic românesc. Copiii au învârtit cu sârg roata olarului, au înşirat cu minuţiozitate mărgelele pe aţă şi au îmbinat cu smerenie culorile pe veşmintele sfinţilor. "Prin intermediul acestei acţiuni urmărim, în fiecare an, transmiterea meşteşugurilor tradiţionale româneşti către tânăra generaţie. În afara cunoaşterii acestor tradiţii, copiii trebuie să le şi respecte, să fie mândri că sunt români", ne-a spus doamna Silvia Cozmîncă, coordonatorul taberei şi preşedinte al Asociaţiei "ART - Meşteşugurile Prutului".

Zeci de copii au participat şi în acest an la tabăra de creaţie "Micii meşteri din Copou", organizată de Asociaţia "ART - Meşteşugurile Prutului", în colaborare cu Asociaţia Meşterilor Populari din Moldova, Muzeul Etnografic al Moldovei şi Primăria municipiului Iaşi. Tânăra generaţie a avut posibilitatea să desluşească din misterele meşteşugurilor tradiţionale româneşti, meşteri autentici predându-le arta desăvârşită a modelării lutului, olăritului, pielăriei sau confecţionarea măştilor tradiţionale. "Tabăra "Micii meşteri din Copou" se află la a treia ediţie, şi prin intermediul acestei acţiuni urmărim transmiterea meşteşugurilor tradiţionale româneşti către tânăra generaţie. În afara cunoaşterii acestor tradiţii, copii trebuie să le şi respecte, să fie mândri că sunt români, mai ales în această vreme destul de bulversantă din punct de vedere social şi economic", a declarat doamna Silvia Cozmîncă, coordonatorul taberei şi preşedinte al Asociaţiei "ART - Meşteşugurile Prutului".

Distracţie, voie bună şi cunoaştere

62 de copii, grupaţi pe şapte ateliere de lucru - turtă dulce, confecţionarea măştilor tradiţionale, modelare lut, icoane pe lemn, podoabe tradiţionale din mărgele, pielărit şi olărit, au relaţionat şi au ascultat învăţămintele marilor meşteri sosiţi din mai multe regiuni ale ţării. "Am urmărit aici nu doar ca aceşti copii de ispravă să înveţe, ci în primul rând să socializeze, fiind prezenţi copii de la mai multe şcoli. De asemenea, prin aceste meşteşuguri urmărim să formăm la copii dezvoltarea creativităţii, educarea voinţei şi a răbdării, de altfel mottoul acestei tabere fiind un vechi proverb românesc, care spune că "meşteşugul vreme cere, nu se-nvaţă din vedere"", a mai spus doamna Cozmîncă.

În final, din truda propriilor mâini au prins viaţă diverse obiecte specifice spaţiului rural, pe care copii le vor lua acasă şi le vor păstra la loc de cinste sau le vor comercializa în cadrul expoziţiei cu vânzare care va încheia, mâine, tabăra de creaţie. "Eu îmi păstrez toate lucrările, îmi sunt dragi şi am muncit la ele. Nu îmi pare rău că am ales meşteşugul pielăritului", a spus Silviu, un copil isteţ, care a învăţat pe de-a-ntregul toate etapele procesului tehnologic de confecţionare a opincilor.

Meşteşuguri pe alese

Cei mai mici dintre copii s-au simţit mai atraşi de turta dulce, în cadrul acestui atelier ei având posibilitatea să-şi dea frâu imaginaţiei şi să se joace la decoratul turtei cu şerbet din toate culorile curcubeului. Activitatea lor s-a încheiat, inevitabil, cu mâncatul bunătăţilor, îmbiindu-i şi pe ceilalţi participanţi să guste din dulceaţa muncii lor.

Plini de seriozitate, băieţii şi fetele mai mari s-au îndreptat spre meşteşuguri impozante - pielărit şi olărit, însă şi atelierul de măşti a avut mare căutare în rândul copiilor. "La început mi-a părut rău că am ales confecţionarea măştilor, pentru că aflasem de pielărit, însă acum, când văd ce am realizat, sunt împăcată. Anul viitor însă voi veni aici, la pielărit", a spus Alexandra, o fată frumoasă foc care trăgea cu ochiul la poşetele din piele de la standul vecin, unde amfitrioană este o doamnă din Suceava, trecută prin multele greutăţi ale vieţii. "Am lucrat într-o fabrică de încălţăminte, după revoluţie mi-am dat demisia şi m-am apucat împreună cu soţul meu de o afacere, însă am dat faliment. Ne-am gândit că trebuie să facem ceva şi am făcut articole de marochinărie, pe care le vindeam cum puteam. Acum avem mai multe posibilităţi, le vindem şi prin magazine şi chiar pe internet; mi-am făcut un blog unde prezint spre vânzare creaţiile mele, în special poşete şi genţi. Pentru că din asta trăim, niciodată nu facem rabat de la calitate", a spus doamna Diana Gavriliu Radu.

Deşi, la prima vedere, acest meşteşug poate părea destul de complicat, copiii au fost extrem de receptivi, învăţând tot ce le-a transmis doamna Radu, de la etapele de lucru al gentuţelor, opincilor sau brăţărilor din piele şi până la denumirea uneltelor necesare.

Personajele lui Creangă au prins viaţă din lut

La modelaj lut, o consăteancă a lui Ion Creangă îmbină cu măiestrie cunoştinţele copiilor despre poveştile marelui povestitor cu modelatul lutului, în final rezultând nenumărate personaje îndrăgite de copii şi adulţi, deopotrivă. "Am venit la această tabără nu doar cu personajele lui Creangă, ci cu toate poveştile lui. La început am analizat, împreună cu toţi copii, povestea cea mai bogată în personaje şi în elemente - Fata babei şi fata moşneagului, dorind să îmbin modelajul în lut cu povestirea şi cunoaşterea. Pe măsură ce copiii spuneau povestea, în mâinile lor prindeau viaţă fântâna, căţeluşa, copacul cu pere, fata babei, fata moşneagului, cuptorul, chiar şi micile plăcinte. Mulţi m-au întrebat ce fel de cuptor să facă, nu ştiau decât pe acela de acasă, cu microunde... Atunci le-am arătat eu un cuptor tradiţional făcut de bunica soţului meu. A fost, până la urmă, o mică şezătoare, unde am îmbinat lucrul manual, cu povestea şi buna dispoziţie", a sintetizat doamna Ionela Lungu, meşter popular din Humuleşti - Neamţ.

La realizarea "ţăranului român caricaturizat", după cum îşi numeşte meşterul unele dintre personajele din lut, foloseşte numeroase alte materiale, de la căciuliţe din blană tăbăcită, fuior de cânepă pentru păr şi până la basmaua autentică pentru broboada băbuţelor.

Pentru doamna Lungu, de profesie inginer mecanic, meşteritul lutului este o "retragere sentimentală", un hobby care-i hrăneşte sufletul într-o lume tot mai avântată în plăceri trecătoare. "Vreau să comercializez meşteşugul românesc pentru că pe cel chinezesc toată lumea îl comercializează. Nu vreau să fie tradus neapărat ca pe un mesaj naţionalist, însă cred că ar trebui să renunţăm la lucrurile din plastic, orbitoare, pe care le oferim copiilor noştri şi să achiziţionăm un obiect lucrat manual de un român. Dacă atingem lucrurile pe care le vedeţi în această tabără, vom simţi că trăiesc, au viaţă, iar acest sentiment nu se poate compara cu nimic altceva, oricât de fiţos sau de scump ar fi el", susţine doamna Lungu.

"Meşteşugurile îmbătrânesc"

"Apartenenţa aceasta de neam nu trebuie să dispară, pentru că deja, pe la sate, a început să se piardă interesul pentru astfel de activităţi, meşteşugurile îmbătrânesc, meşterii populari sunt puţini şi nu prea mai vine nimeni din urmă să preia şi să le ducă mai departe. Una dintre cauzele acestei situaţii nedorite este nesusţinerea instituţiilor statului", a spus doamna Cozmîncă (foto).

Criza şi-a spus cuvântul la această ediţie a taberei de creaţie, comparativ cu anul trecut fiind mai puţini copii dornici să plătească taxa de participare şi să descopere, astfel, lumea satului românesc. "Cusăturile româneşti, încondeiatul ouălor şi împletiturile prin tehnica nodurilor nu au putut fi acoperite întrucât nu s-a înscris nici un copil la aceste ateliere; pe de o parte, este o situaţie inexplicabilă întrucât anul trecut în special la încondeiatul ouălor au fost foarte mulţi participanţi. Cred însă că actuala situaţie socio-economică şi-a spus cuvântul şi aici", a concluzionat coordonatorul taberei.