„Crai nou, crai nou, la noi bine-ai venit“

Prima reprezentaţie a operetei "Crai nou...", compusă de Ciprian Porumbescu, o premieră în lumea artistică românească, a avut loc pe 27 februarie 1882, la Braşov. Aici, marele compozitor a condus o vreme corul Bisericii "Sfântul Nicolae", a primit Catedra de muzică a gimnaziului românesc şi, implicit, conducerea corului de la această şcoală, precum şi a corului "Reuniunii române de gimnastică şi cântări".

Dacă ai fericirea să pătrunzi în sala festivă a Colegiului "Andrei Şaguna" din Braşov, te aştepţi să-ţi răsune în urechi acordurile monumentalei operete româneşti "Crai nou…crai nou, la noi bine-ai venit…". În 27 februarie 1882, pe o scenă improvizată, în această sală, s-a cântat prima dată operetă românească.

Venind la Braşov la îndemnul prietenului său, braşoveanul Andrei Bârseanu, şi a profesorilor bucovineni Lazăr Nastasi şi Gheorghe Chelariu, Ciprian Porumbescu aducea "Colecţiunea…" sa de cântece, argumente veritabile privind valoarea sa în faţa exigenţilor curatori ai Bisericii "Sfântul Nicolae", care, prin Eforie, angaja dascălii de la gimnaziu. Motivând că a absolvit clasa a IV-a a seminarului mitropolitan din Cernăuţi, "o dovadă de progres şi iveală", având din cântări "după melodia greacă, din cântarea corală şi despre melodia slavă" toate aprecierile cu "foarte bine", în cererea sa de angajare Ciprian asigura că "deplin cunosc Bazul general şi am funcţionat ca dirijor, precum se vede aceasta, din atestatul domnului profesor şi organist al curţii imperiale, Kreun". Actul contractual din 27 decembrie 1881 este semnat ca "absolvent de teologie şi filozofie şi conservatoriu".

Nu numai că a fost angajat să conducă corul Bisericii "Sfântul Nicolae", dar i s-a dat şi Catedra de muzică a gimnaziului şi responsabilitatea pentru corul gimnazial. Ba, mai mult, conduce şi corul "Reuniunii române de gimnastică şi cântări".

"Aplauzele erau colosale"

În ziua premierei, 27 februarie 1882, în "Gazeta" locală, singura publicaţie pentru români, găsim, în zilele de 23 februarie/7 martie 1882 şi 28 februarie/9 martie 1882 doar o sumară informaţie: "Teatrul român în Braşov. O societate de diletanţi va prezenta în 27 şi 28 februarie, în sala cea mare a gimnaziului român de aici, opereta "Crai nou" de Vasile Alecsandri, muzica de C. Porumbescu". Doar atât se putea spune despre prima operetă a românilor. Cea mai mare recompensă a fost însă succesul spectacolului. Sora sa, Marioara, venită din Moldova împreună cu iubita lui Ciprian, Berta, fiica pastorului Gorgon din Stupca, scria părinţilor: "Aplauzele erau colosale, publicul, în culmea entuziasmului". A doua zi, "Gazeta" aprecia că "muzica ce a compus-o pentru "Crai nou" e vie, foarte plăcută şi ne dovedeşte că a studiat cu multă diligenţă operele compozitorilor moderni: Offenbach, Genee, Strauss, Lecocq ş.a.". Drept răspuns, Ciprian Porumbescu arată: "Îmi permit a declara că dacă este vorba de vreun componist care l-am studiat şi-l studiez şi acum cu multă diligenţă, atunci îmi permit a spune că componistul acesta e însuşi poporul nostru român, care stă peste Offenbach, Genee, Suppe etc.". În momentul în care compozitorul făcea asemenea declaraţii, folclorul românesc era puţin cunoscut în Ardeal. Culegerea lui Pauleti era tipărită în puţine exemplare, iar culegerile lui Andrei Bârseanu şi Ion Codru Drăguşanu încă nu se tipăriseră. Moldova era mai bine alimentată prin culegerile de folclor ale lui Alecsandri şi Bolintineanu.

Veşnic în memoria braşovenilor

Din ce în ce mai bolnav, în ciuda tratamentului făcut la Tuşnad, în 14/26 martie 1882 Ciprian Porumbescu oferă braşovenilor încă un spectacol, ultimul. Intercalează între primul şi al doilea act "Hora Braşovului", alcătuită special pentru braşoveni. Originalul acestei compoziţii se află expus în muzeul şcolii din Şchei, alături de alte documente ale compozitorului, între care şi ultima cerere de concediu în care arăta Comitetului parohial că "mizera şi periculoasa mea stare sanitară mă necesitează a pleca peste iarnă într-o climă mai caldă şi a petrece acolo cel puţin trei luni, spre a mă cura şi a-mi recâştiga iarăşi sănătatea mea. Pentru adevărul acestei aserţiuni, servească atestatul medical ce-l alăturez aice". Atestatul doctorului Neagoe confirma că "suferă de un morb cronic de plămâni". Ciprian Porumbescu cerea comitetului "să binevoiască a-mi da un concediu de trei luni, adică de la 1 noiembrie până la 1 faur 1883", arătând că are cine să îl înlocuiască pe timpul plecării. Ciprian Porumbescu a fost suplinit benevol de protopopul Vasile Voina, Gheorghe Dima şi Nicolae Pop. Se despărţea de Braşov pentru trei luni, dar şi pentru totdeauna. În aprilie 1882, scria din Italia: "Mă aflu tot bolnav şi sub continuă căutare medicală... după cum îmi spun medicii, nici nu mă voi putea afla în curând în acea stare sanitară în care mi-ar fi comporalmente permis a-mi realiza iarăşi activitatea oficiului meu ce-l primii de la prea onoratul comitet". După puţin timp se stinge din viaţă la nici 30 de ani, dar braşovenii nu-l uită. În 1908, ridicau la Suceava o statuie a lui Ciprian Porumbescu. O altă statuie se ridică în faţa Colegiului "Andrei Şaguna" din Braşov. În gara Braşov zilnic, la oră fixă, se aude melodia operetei "Crai nou", iar în muzeul primei şcoli româneşti din Şchei este o sală dedicată marelui compozitor.