Cursuri de prim ajutor în Protoieria Sector 3 Capitală

Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la iniţiativa Protoieriei Sector 3 Capitală, în Parohia „Înălţarea Sfintei Cruci”-Titan au loc cursuri de prim ajutor pe parcursul acestei săptămâni, la care participă clerici din protopopiat, dar și credincioși. Cursurile se desfăşoară la Biserica „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” şi sunt oferite de Vasile Vlaşin, fondatorul Asociaţiei „Părinţi salvatori”.

Miercuri, 26 mai 2021, cursul de prim ajutor a ajuns la a 910-a sesiune, într-un interval de cinci ani. Au participat numeroşi credincioşi şi preoţi de la parohiile din Protoieria Sector 3 Capitală.

Vorbind despre iniţiativa organizării unui astfel de curs în Bucureşti, părintele Florin Nectarie Busuioc, protoiereu al Protopopiatului Sector 3 Capitală, ne-a spus: „Este bine cunoscută grija pe care Preafericitul Părinte Patriarh Daniel o are faţă de sănătatea sufletească a tuturor credincioşilor, dar şi faţă de cea trupească. În special în perioada pandemiei, Biserica a fost foarte implicată în activităţile de încurajare şi promovare a eforturilor de menţinere a sănătăţii fizice. Grija aceasta se reflectă şi în activitatea protoieriei noastre. Din studiile publicate la nivel general aflăm că o cauză principală a deceselor este generată de problemele cardiace. Am avut în vedere şi faptul că, în perioada aceasta, frica de boală şi de moarte se ridică la noi cote şi pune presiune pe inimile şi pe sănătatea noastră. În acest sens, ne-am gândit că e foarte important ca persoanele care lucrează, în mod obişnuit, cu un număr mare de oameni, să ia parte la cursuri de prim ajutor oferite de un specialist. Doritori au fost tinerii care fac parte din comitetele de tineret din cadrul parohiilor, dar şi preoţii slujitori. Tinerii au venit cu această solicitare şi au participat la cursurile care s-au desfăşurat până acum, uneori de două ori pe zi. Durata unui curs este de patru ore, timp în care sunt dobândite cunoştinţe de bază şi abilităţile necesare pentru a oferi o şansă la viaţă unui om care se poate afla, la un moment dat, într-un stop cardio-respirator. L-am invitat pe specialistul Vasile Vlaşin, care a transmis şi altor persoane aceste cunoştinţe minime, dar atât de importante. Nu vorbim dintr-un punct de vedere pur teoretic, întrucât uneori, chiar în parohiile noastre, au avut loc evenimente mai puţin plăcute, când unele persoane au leşinat, însă am avut şansa prezenţei unor medici în mijlocul comunităţii, care au acordat primul ajutor. Însă aceştia nu sunt întotdeauna printre noi şi nu pot fi pretutindeni, astfel încât e important să venim şi noi în ajutorul lor, când situaţia o cere, prin dobândirea şi folosirea unor astfel de competenţe minime, de bază, până la preluarea de către specialişti a persoanelor afectate”.

Vasile Vlaşin, specialistul care a susţinut cursul, a afirmat: „Participanţii învaţă, pe scurt, cum să evalueze starea unei victime, cum să înţeleagă ce s-a întâmplat şi cum să gestioneze situaţia pe care o descoperă, fie că este vorba de leşin, de înec, de o criză de epilepsie sau, în situaţia cea mai gravă, de stop cardio-respirator. Învaţă cum să facă resuscitare, proces în care e vitală folosirea defibrilatorului, pentru care facem instruire. Sunt cinci zile în care la acest curs participă în special preoţi. Am mai colaborat cu diverse eparhii, susţinând cursul de prim ajutor chiar în biserici, însă acum, la Bucureşti, participă un număr mare de preoţi, aproximativ 100. Mă bucură acest fapt, întrucât ei interacţionează cu foarte mulţi oameni şi este bine să fie pregătiţi pentru a face faţă unei situaţii de risc. Fiecare dintre noi ar trebui să ştie să acorde primul ajutor, astfel de cursuri fiind necesare încă din timpul copilăriei, în şcoli, apoi mai târziu, pe parcursul vieţii, în special la locul de muncă, şi toate acestea ar trebui să se desfăşoare cu rigurozitate. Cursul acesta implică teorie şi practică. Nu putem învăţa cum să salvăm o viaţă doar privind un filmuleţ de câteva minute la televizor sau online, ci trebuie să exersăm, să simţim cu propriile mâini paşii pe care îi avem de urmat. În asemenea situaţii de risc există rigurozitate, există reguli care trebuie respectate, iar improvizaţiile nu îşi au locul. În plus, avem impresia că nouă nu ni se poate întâmpla nimic rău şi, într-adevăr, deseori suntem feriţi de evenimente nefericite, dar asta nu înseamnă că suntem scutiţi de datoria de a-i ajuta pe cei a căror viaţă se află în pericol”.