Duminica a 7-a după Rusalii la Catedrala Patriarhală

În Duminica a 7-a după Rusalii, la Catedrala Patriarhală din București, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

După lecturarea textului evanghelic rânduit pentru a fi citit în această duminică, Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat necesitatea dobândirii luminii duhovnicești, valoarea inestimabilă a credinței stăruitoare și virtutea discreției în săvârșirea binelui.

„Din Evanghelia de astăzi avem multe lucruri de învățat. În primul rând, faptul că Lumina lumii, Mântuitorul Iisus Hristos, a venit «să lumineze pe tot omul cel ce vine în lume» (Ioan 1, 9). Trebuie să ne însemnăm și noi cu această lumină, să o căutăm. Indiferent de cât mult întuneric ar fi în jurul nostru și în noi, El este singura cale de a ajunge în Împărăția luminii. Alte variante pe care noi adeseori le preferăm nu au nici o finalitate în ceea ce privește dobândirea luminii. Chiar dacă purtători de lumină, oameni care sălășluiesc în lumină sunt în istorie și în vremea noastră foarte puțini. Dar dincolo de această rămânere în urmă a noastră, este foarte important să căutăm lumina. Evanghelia de astăzi ne vorbește despre oameni care nu aveau vederea fizică, dar care aveau o foarte puternică vedere sau privire interioară, lăuntrică. Nu-L vedeau pe Cel care Se apropia de ei, pe Cel care era aproape, pe Cel care este pretutindeni. Dar Îl simțeau. Lăuntrul lor, interiorul lor era mai luminat decât al contemporanilor, decât al celor din jur care nu vedeau decât întuneric. De aceea Mântuitorul i-a lăsat o vreme să strige, nu a intervenit pe loc, pentru a arăta și altora cât de stăruitoare era credința lor. Cei doi orbi din Evanghelia de astăzi ne arată nouă tuturor că dincolo de încercările vieții, dincolo de foarte multe poticniri, dincolo de suferințe adânci și de răni care uneori nu se pot vindeca, sunt oameni care au o comoară de preț care este credința. Credința este o comoară mult mai valoroasă decât aurul, pe care îl preferăm și care nu are valoarea ei. De aceea, ei știau despre credință din auzire sau din auzite, după cum ne spune de altfel și Apostolul neamurilor, credința vine din auzite. Ei nu puteau citi, nu puteau urmări, nici nu aveau ce să urmărească atunci. În schimb, aveau o vedere interioară, lăuntrică foarte puternică. Și această vedere i-a apropiat de Dătătorul a tot binele, de Cel care aduce celor care Îl caută pe El lumina Împărăției Sale. Evanghelia de astăzi, iubiți credincioși, ne mai îndeamnă la un aspect foarte ignorat, acela al discreției. Mântuitorul i-a adus în casă într-un cerc restrâns, dorind să Se ferească de ochii urmăritorilor, care în principal erau fariseii și cărturarii, nelipsiți de dimineața până seara din locurile unde mergea Mântuitorul, nu cumva să le scape ceva. Și după ce i-a vindecat, Mântuitorul le-a spus: «Nimeni să nu afle!» Cum să nu vorbești despre o asemenea binefacere? O singură dată Mântuitorul S-a întristat de faptul că cei care fuseseră vindecați n-au venit să-L întâlnească și să-I mulțumească. În rest, întotdeauna Mântuitorul le-a cerut tăinuirea faptei respective, care de cele mai multe ori a fost făcută publică nu dintr-o dorință răutăcioasă, malițioasă a acelora, ci pentru a-și exprima bucuria și recunoștința. Evanghelia de astăzi ne oferă aceste exemple, oameni care s-au bucurat de întâlnirea cu Mântuitorul cum se bucură și astăzi, și cei care s-au întristat”, a spus Preasfinția Sa.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale la slujba Utreniei şi de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române la Sfânta Liturghie.