„Dumnezeiasca Împărtăşanie ne dăruieşte adevărata libertate“

Dumnezeiasca Euharistie defineşte în mod real şi continuu prezenţa Mântuitorului Hristos în mijlocul Bisericii şi în viaţa noastră: "Iată Eu voi fi cu voi până la sfârşitul veacurilor". Prin ea dobândim "schimbare cu dragoste dumnezeiască", aşa cum spune Sfântul Simeon Noul Teolog într-unul din imnele sale. În cele ce urmează vom dezvolta pe larg toate aceste aspecte într-un dialog cu părintele profesor Constantin Băjău, cadru didactic la Facultatea de Teologie din Craiova.

Părinte profesor, care este parcursul prefigurativ al Tainei Sfintei Împărtăşanii în iconomia mântuirii noastre?

Taină a Tainelor, Dumnezeiasca Euharistie a fost preînchipuită încă din perioada Vechiului Testament. Aşa se face că Melchisedec, regele Salemului, şi el personaj prefigurativ al Veşnicului Arhiereu - Hristos, a adus "pâine şi vin" (Facerea 14, 18). De asemenea, mana pe care evreii au primit-o ca hrană în pustie constituie o prefigurare a "pâinii celei adevărate, care a coborât din cer". Aceste realităţi scripturistice sunt descrise şi explicate cu multă precizie de Sfântul Apostol Pavel: "Părinţii noştri… toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească. Şi toţi aceeaşi băutură duhovnicească au băut… Şi acestea s-au făcut pildă pentru noi" (I Corinteni 10, 1-6). Un impresionant episod este cel al jertfei lui Isaac, adusă de către tatăl său, Avraam. Icoana care zugrăveşte acest moment stă deasupra Sfântului Altar al bisericilor noastre, îndemnându-ne la credinţă nezdruncinată, după pilda patriarhului din Vechiul Testament. La fel de relevantă este şi viziunea profetului Isaia, care zice: "Am văzut pe Domnul stând pe un scaun înalt şi măreţ… Serafimii stăteau înaintea Lui… Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine, având în mâna sa un cărbune, pe care îl luase cu cleştele de pe jertfelnic. Şi l-a apropiat de gura mea şi a zis: Iată, s-a atins de buzele tale şi va şterge toate păcatele tale, şi fărădelegile tale le va curăţi" (Isaia 6, 1-7). Această imagine ne arată că Sfânta Euharistie ne curăţeşte de toate păcatele ştiute şi neştiute, întocmai cum spune preotul după împărtăşirea credincioşilor: "Iată s-a atins de buzele voastre şi va şterge fărădelegile voastre şi de păcatele voastre vă va curăţi". Şi dacă ar fi să privim aceste momente revelatorii din punct de vedere cronologic ne-am opri cu siguranţă la semnificaţia Paştelui evreiesc, cea mai veche şi mai relevantă prefigurare a sărbătorii pascale din Biserica noastră. Toate aceste evenimente pe care Vechiul Testament ni le prezintă sub formă de preînchipuiri, de tipuri, devin reale prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu, Cel ce este cu adevărat "Pâinea Vieţii". Sfânta Euharistie - "centru vivifiant al Bisericii"

Ce ne puteţi spune despre momentul instituirii Sfintei Împărtăşanii şi despre ulterioara ei încadrare în centrul comunităţii creştine nouformate?

Rememorând evenimentele sfinte ale petrecerii Sale în lume, ne întoarcem în timp, în seara Joii celei Mari, de dinaintea Sfintelor Patimi. Mântuitorul se afla în mijlocul ucenicilor, în foişorul din Ierusalim, participând împreună cu aceştia la ultima cină de dinainte de răstignire. Acum se săvârşeşte pentru prima dată Euharistia, Jertfa cea fără de Sânge, înaintea Jertfei sângeroase de pe Golgota. Despre acest eveniment dumnezeiesc relatează în detaliu toţi cei patru evanghelişti, iar Sfântul Apostol Pavel le spune corintenilor: "Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine. Şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi… Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru sângele Meu… De câte ori veţi mânca pâinea aceasta şi veţi bea paharul acesta, moartea Domnului vestiţi, până când va veni" (I Corinteni 11, 23-27).

După Învierea Sa din morţi, Mântuitorul se descoperă ucenicilor în mai multe rânduri. El stă cu ei la cină, unde binecuvântează şi frânge pâinea. Relevant este în acest sens momentul Emaus, atunci când Hristos se arată pe cale ucenicilor Luca şi Cleopa (ai căror ochi erau până atunci ţinuţi să nu-L vadă). La insistenţele acestora, El se aşază la masă, unde: "luând pâinea, a binecuvântat-o şi, frângând, le-a dat lor. Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut" (Luca 24, 30-31). Frângerea pâinii, aşa cum era numită la început Sfânta Euharistie, a intrat în uzul Bisericii şi s-a impus ca centru vivifiant al ei.

"Avem de-a face cu jertfa Fiului lui Dumnezeu înomenit"

Cum aţi putea descrie legătura existentă între Cina cea de Taină, Jertfa de pe Cruce şi Dumnezeiasca Euharistie?.

Sunt strâns legate între ele. Cel care a săvârşit Cina cea de Taină este acelaşi cu Cel care s-a jertfit pe Cruce. Acelaşi Hristos uneşte Mielul Crucii cu Mielul euharistic, într-Unul şi Acelaşi Miel, ce se aduce pe Sine Jertfă lui Dumnezeu, jertfă reală. Căci ceea ce se jertfeşte nu este pâine, ci Trupul lui Hristos. În Sfânta Euharistie nu avem de-a face cu jertfa pâinii, ci cu jertfa Fiului lui Dumnezeu înomenit. Harul şi puterea care izvorăsc neîncetat din Jertfa de pe Cruce şi din Învierea Mântuitorului Hristos constituie baza neclintită pe care se sprijină Biserica atunci când săvârşeşte continuu Sfânta Euharistie.

"Înlăuntrul Preasfintei Fecioare prinde vlăstar Bobul"

Vorbiţi-ne despre rolul şi importanţa Maicii Domnului în iconomia acestei Sfinte Taine.

Taina Sfintei Euharistii este direct şi fiinţial legată de Maica Domnului, care, prin întreaga ei fiinţă preasfântă şi curată, a pregătit, a născut şi ne-a dat nouă bobul de grâu al vieţii celei nemuritoare. Înlăuntrul Preasfintei Fecioare prinde vlăstar Bobul, se coace Pâinea Vieţii şi creşte Sângele cel curăţitor de păcate. Ea este spicul, iar grâul este Hristos, este ciorchinele strugurelui, iar mustul euharistic este Dumnezeiescul ei Fiu. Maica Domnului este cea mai aleasă creatură omenească, iar denumirea de Preasfântă redă această realitate. Păcatul nu a găsit niciodată loc în sufletul ei. Prin credinţă, smerenie, ascultare şi sfinţenie, se arată ca fiind "cea plină de har". Înţelegem de aici legătura negrăită şi indestructibilă ce există între Maica Domnului şi Trupul şi Sângele lui Hristos euharistic. Împreuna-mergerea Maicii Preasfinte cu Hristos, în Taina Dumnezeie-ştii Euharistii, începe în cultul nostru liturgic încă de la Sfânta Proscomidie. Aici o avem aşezată de-a dreapta Fiului ei, pe Sfântul Disc, alături de cetele de Îngeri şi Apostoli. În concluzie am putea spune că "Maica Domnului este darul cel mai ales pe care omenirea îl putea face vreodată Creatorului ei", aşa cum bine arată părintele profesor Dumitru Stăniloae.

De aceea am putea concluziona că Dumnezeiasca Euharistie ne dăruieşte adevărata libertate. Ne eliberează de patimi. Redobândim frumuseţea cea nestricăcioasă şi bunătatea lui Hristos. Sublimitatea ei este de negrăit şi de netăgăduit. Ea ne transferă de pe pământ la cer. Ne conduce la învierea veşnică şi la Cina cea nouă a Împărăţiei lui Dumnezeu. Dumnezeiasca Euharistie ne deschide Raiul.