„Haina de nuntă înseamnă viața curată și faptele bune ale creștinului”

În Duminica a 14‑a după Rusalii, 6 septembrie 2026, în Biserica Ortodoxă Română este rânduit a fi citit textul evanghelic ce relatează Pilda nunții fiului de împărat (Matei 22, 1‑14). Cu acest prilej, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat la Sfânta Liturghie în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale şi a rostit un cuvânt de învățătură în care a evidențiat că, în esență, „Evanghelia ne spune că haina de nuntă cerească este lumina sufletului curat”.

La începutul predicii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a enumerat patru învățături principale care se desprind din Evanghelia din Duminica a 14-a după Rusalii: „Prima învățătură este că împăratul care face nuntă pentru fiul său este Dumnezeu‑Tatăl. A doua învățătură este aceea că nunta fiului este chemarea oamenilor la mântuire în Împărăția cerurilor. A treia învățătură este că mireasa este Biserica, adică mulțimea popoarelor care răspund chemării lui Dumnezeu prin credința în Iisus Hristos și prin botez. A patra învățătură: chemarea este harul lui Dumnezeu, iar haina de nuntă înseamnă viața curată și faptele bune ale creștinului”.

În continuare, Preafericirea Sa a explicat ce reprezintă fiecare din cele două chemări la nuntă. „Evanghelia ne prezintă chemarea la mântuire a evreilor, către care Dumnezeu a trimis pe slujitorii Săi proroci sau binevestitori ai venirii lui Hristos‑Mesia în lume. Mulți dintre cei chemați la nuntă nu au răspuns chemării; unii au motivat că nu pot veni pentru că erau ocupați cu țarina, alții cu neguțătoria sau comerțul, deci erau prea legați de câștigul bunurilor trecătoare și nu mai găseau timp pentru căutarea bunătăților netrecătoare sau veșnice, iar alții au răspuns chiar cu ostilitate, batjocorind și omorând pe slujitorii trimiși de împărat. Acești slujitori umiliți și uciși sunt prorocii care au fost uciși cu pietre, tăiați cu fierăstrăul, alungați în locuri pustii, dar și Apostolii lui Iisus prigoniți de evrei, după cum ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur, dând exemplu pe Arhidiaconul Ștefan, pe Episcopul Iacov al Ierusalimului și pe alți Apostoli ai lui Hristos care au fost prigoniți. Auzind despre cele întâmplate, împăratul s‑a mâniat, a trimis oștile sale și i‑a nimicit pe ucigași, iar cetății lor i‑a dat foc. Această relatare din parabolă se referă la evenimente tragice care se vor împlini în istorie prin ocuparea de către romani a Ierusalimului și distrugerea templului în timpul împăraților Vespasian și Titus. Distrugerea Ierusalimului și a templului a avut loc în anul 70, la 40 de ani după Învierea și Înălțarea la cer a Domnului Iisus Hristos. Pentru că nunta era pregătită, împăratul, spune Evanghelia, a trimis din nou slujitori zicând: «Mergeți deci la răspântiile drumurilor și pe câți veți găsi, chemați‑i la nuntă» (Matei 22, 9). Și astfel s‑a umplut casa nunții cu oaspeți. Această a doua chemare sau invitație la nuntă este chemarea neamurilor sau popoarelor păgâne la mântuire, bune și rele, oameni de la răspântii de drumuri, care nu au avut niciodată pretenția că sunt popor ales”, a explicat Patriarhul României.

De asemenea, Întâistătătorul Bisericii noastre a pus în lumină semnificația duhovnicească a „hainei de nuntă” din această pildă: „Pe când casa era plină de invitați, a venit împăratul și a văzut că unul dintre ei, dintre invitați, nu avea haină de nuntă. Acestuia i‑a zis: «Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă?». Faptul că l‑a numit «prieten» înseamnă că era un cunoscut, era prieten al casei, dar nu s‑a pregătit potrivit prieteniei și invitației de onoare ce i s‑a făcut. La întrebarea împăratului, el a tăcut. Tăcerea aceasta înseamnă recunoașterea vinovăției sale. Împăratul a poruncit ca cel fără haină de nuntă să fie legat de mâini și de picioare, să fie aruncat în întunericul cel mai din afară, adică lipsit de libertate și de lumina comuniunii omului cu Dumnezeu. Probabil prietenul fără haină de nuntă prezent la ospățul împăratului prefigura pe Iuda Iscarioteanul, care l‑a trădat pe Iisus în timpul nopții. Dar nu se referă doar la Iuda Iscarioteanul, ci îi are în vedere pe toți care au devenit creștini, însă n‑au avut o viață curată și nici fapte ale iubirii milostive. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: «Viața și fapta sunt haina de nuntă. Chemarea ține, bineînțeles, de harul lui Dumnezeu. A se duce la nuntă cu haine murdare înseamnă a pleca din lumea aceasta având o viață necurată; de aceea și tăcea cel ce intrase fără haină de nuntă», iar Fericitul Augustin precizează că haina de nuntă este «iubirea care vine dintr‑o inimă curată, cuget bun și credință nefățarnică» (I Timotei 1, 5)”.

La final, Preafericirea Sa a evidențiat căile prin care putem redobândi haina de nuntă: „Ca să redobândim această haină luminoasă de nuntă dăruită nouă la botez pentru a participa la ospățul euharistic, trebuie să ne pocăim de păcate și să alungăm întunericul din gândurile noastre, din cuvintele noastre și din faptele noastre, înlocuindu‑le cu gânduri bune, cuvinte și fapte ale credinței pline de harul Domnului Iisus Hristos, de dragostea milostivă a lui Dumnezeu‑Tatăl și de lumina Duhului Sfânt. Toate acestea se realizează mai ales prin multă rugăciune și spovedanie deasă, considerată a fi un botez al lacrimilor. De aceea, fețele oamenilor care se roagă mult se luminează, iar unii dintre marii rugători s‑au învrednicit încă din lumea aceasta să vadă sau chiar să fie văzuți îmbrăcați în lumina necreată a harului, în slava care s‑a arătat pe Muntele Tabor când Hristos‑Domnul S‑a schimbat la Față, arătând ucenicilor Săi «slava Sa pe cât li se putea», după cum se spune în troparul sărbătorii Schimbării la Față (...). Încă din lumea aceasta, mai mulți sfinți au primit haina luminii neînserate sau neapuse pe care o dăruiește Duhul Sfânt sufletelor care se unesc cu Dumnezeu prin rugăciune, prin Sfintele Taine și prin fapte bune, primind harul luminos al Preasfintei Treimi”.

La final, Patriarhul României le‑a adresat elevilor care încep noul an școlar, părinților și profesorilor lor urări de sănătate, pace și spor duhovnicesc, îndemnându‑i să cultive lumina cunoașterii și rugăciunea spre luminarea minții.