Hram de tradiţie la Topolniţa şi Cămărăşeasca

Mâine, de praznicul Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, credincioşii olteni sunt aşteptaţi la rugăciune în două dintre cele mai vechi aşezăminte monahale din Gorj şi Mehedinţi, respectiv mănăstirile Cămărăşeasca şi Topolniţa, care îşi serbează ocrotitorii. Bucuria duhovnicească a credincioşilor mehedinţeni va fi plinită de resfinţirea bisericii de zid a Mănăstirii Topolniţa.

Ziua de prăznuire a Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, aşezată la finele anului bisericesc, este aşteptată cu bucurie în bisericile şi mănăstirile din Oltenia şi nu numai. Anul acesta, în Episcopia Severinului şi Strehaiei, sărbătoarea va fi însoţită de un eveniment cu totul aparte, slujba de resfinţire a vechii biserici de zid a Mănăstirii Topolniţa. Cu acest prilej, cinstitul aşezământ monahal, ctitorie a Sfântului Nicodim de la Tismana, îşi va deschide porţile pentru sutele de pelerini, dornici să ia parte la istoricul eveniment şi la slujba euharistică. Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie va fi săvârşită de un ales sobor de arhierei, preoţi şi diaconi, în frunte cu Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei.

Mănăstirea Topolniţa, file de istorie

Situată la aproximativ 4 km spre răsărit de municipiul Drobeta-Turnu Severin, pe râul cu acelaşi nume, Mănăstirea Topolniţa este unul dintre locurile de tradiţie din istoria monahismului mehedinţean. Istoria leagă acest frumos loc de isihie românească de Mănăstirea Tismana, al cărei metoc a fost dintru începuturi. Din tradiţie i se mai spune şi „Schitul de jos“, fiind aşezat oarecum la poalele dealurilor pe valea Topolniţei.

Cercetările istorice au scos la lumină în parte frumoasa tradiţie a mănăstirii, înfiripată pas cu pas în decursul vremii. Unii îi leagă pe bună dreptate existenţa de binecuvântata prezenţă a Sfântului Nicodim de la Tismana pe aceste meleaguri. Se pare că sfântul a aşezat aici prima piatră de temelie şi odată cu ea rânduiala monastică cu care se deprinsese de la Sfântul Munte. Mai mult decât atât, cercetările istoricilor au determinat foarte clar contextul de formare a cinstitei mănăstiri. Preotul Dumitru Bălaşa aşază temeluirea ei pe seama neamului Basarabilor (vezi: pr. Dumitru Bălaşa, Contribuţie la istoria Schitului Topolniţa, în revista Mitropolia Olteniei nr. 11-12/1957, pp. 826-827).

În decursul timpului, mănăstirea a trecut prin mai multe momente grele, ajungând chiar în pragul paraginei. Legat de acest aspect, pr. Bălaşa consemnează o întâmplare din timpul domniei lui Mihai Viteazul, atunci când, din cauza birurilor prea mari, sătenii din localităţile învecinate mănăstirii în frunte cu călugării de aici au trecut Dunărea în Serbia. Sfântul locaş a rămas fără vieţuitori până în timpul domnitorului Alexandru Iliaşi, atunci când „trei călugări sârbi s-au întors aici, apucându-se să dreagă mănăstirea“ (Ibidem, p. 827).

Revoluţia lui Tudor Vladimirescu a rămas şi ea întipărită în istoria mănăstirii. La cinci ani după încetarea ostilităţilor, 40 de panduri din ceata lui Tudor s-au baricadat în mănăstire de teama noii stăpâniri. Asediul a durat săptămâni bune, fugarii rezistând eroic în spatele zidurilor groase. Înconjuraţi de poteră, pandurii au reuşit să scape noaptea „printr-o portiţă dosnică“ (Radu Creţeanu, Întregiri la istoricul Schitului Topolniţa, în MO nr. 3-4/1957, p. 218).

Mănăstirea Cămărăşeasca, la ceas de praznic

Tot în ziua de cinstire a Sfântului Ioan Botezătorul, credincioşii gorjeni sunt aşteptaţi la Mănăstirea Cămărăşeasca, de lângă Târgu Cărbuneşti. Veche ctitorie boierească, biserica mănăstirii a fost zidită la anul 1780 de către polcovnicul Mihail Colţescu, în timpul voievodului Alexandru Ipsilanti. Forma arhitectonică este de corabie, cu ziduri masive de cărămidă, cu pronaosul despărţit de naos. Pridvorul bisericii este aşezat pe stâlpi ornamentaţi din piatră, în stil brâncovenesc, cu arcade în formă de semicerc. Sfântul locaş are o singură turlă, aşezată deasupra pronaosului. Pe lângă praznicul Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, biserica mai poartă şi hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. În anul 2011, în curtea mănăstirii a fost strămutată din satul Pojogeni, comuna Copăcioasa, o biserică de lemn de o rară frumuseţe, monument istoric de la anul 1730.

În timpul regimului comunist, mănăstirea a fost închisă cultului, fiind izolată între anexele colective din vecinătatea oraşului Târgu Cărbuneşti. A fost reactivată după revoluţie, cu binecuvântarea şi purtarea de grijă a Mitropolitului Nestor Vornicescu. În prezent aici vieţuieşte o obşte bine închegată de maici, condusă de stareţa Cristofora Drăghici. (Diac. Ioniţă Apostolache)