Icoana Maicii Domnului, mărturie de artă şi cultură ortodoxă

Toţi cei interesaţi să viziteze expoziţia „Icoana Maicii Domnului“, găzduită de Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti“, o pot face până pe 10 octombrie, de miercuri până duminică, între orele 9:00-18:00. Motivul realizării expoziţiei este acela de a face cunoscută publicului o panoplie a iconografiei Maicii Domnului, iniţiativă pusă în practică cu sprijinul muzeelor reprezentative din Oltenia - Muzeul de Artă Craiova, Muzeul Regiunii Porţilor de Fier, Drobeta-Turnu Severin, Muzeul Judeţean „Alexandru Ştefulescu“, Târgu Jiu, Muzeul Judeţean Olt, Slatina -, dar şi al Bibliotecii Academiei Române. În urma cercetării fondurilor unităţilor sus-menţionate, pot fi admirate „101 lucrări, spre bucuria ochiului, a sufletului şi a credinţei“, după cum ne asigură însuşi curatorul expoziţiei, Sebastian Duicu.

Vernisajul expoziţiei de la Muzeul Satului, desfăşurat joi, 4 septembrie, a adunat numeroase personalităţi ale vieţii culturale şi artistice bucureştene, dar şi simpli spectatori, credincioşi sau iubitori de artă.

Şirul alocuţiunilor a fost deschis de dr. Aurelia Cosma, director de programe culturale al muzeului, care a ţinut să precizeze: „Pentru toţi este obiect de cult şi obiect de artă. Dacă pentru necredincioşi este o operă de artă care impresionează prin valoare estetică, pentru credincioşi, icoana este un loc unde ne întâlnim în acelaşi spirit“.

Invitat special al evenimentului a fost academicianul Răzvan Theodorescu, care a impresionat asistenţa printr-un discurs presărat cu date istorice şi teologice cu privire la Maica Domnului. „A vorbi despre sensibilitatea marială, a vorbi despre locul Fecioarei în civilizaţia deopotrivă orientală, dar şi occidentală, dar mai ales a vorbi despre Maica Domnului în spaţiul românesc, proclamat în textele bisericeşti mai târziu de secolul al XVIII-lea şi reluat în celebra afirmaţie a papei Ioan Paul - «a doua grădină a Macii Domnului» - este un lucru dificil. În cursurile mele de iconografie şi cele de civilizaţie europeană, unul din momentele cele mai complicate este atunci când le explic studenţilor cum a apărut imaginea Maicii Domnului. Cum, după Conciliul de la Efes, după marele Conciliu marial din 431, s-au stabilit principalele sărbători mariale şi cum acest personaj din Nazaret a devenit al doilea mare personaj al creştinătăţii. Occidentali şi orientali, deopotrivă, trăiesc evlavia marială într-un chip foarte simplu şi foarte direct. Aş spune, la nivel folcloric. Maica Domnului este pe înţelesul tuturor. Mama îndurerată este cea care impresionează întotdeauna. Cultul Maicii Domnului a fost înţeles omeneşte de toţi, indiferent de cultura pe care o aveau. Este personajul cel mai «popular» al Creştinismului. Studiile unor antropologi americani au arătat că cele mai multe convertiri la creştinism, din îndepărtata istorie medievală până în Papua Noua Guinee, în secolul al XX-lea se fac întotdeauna din evocarea poveştii Maicii Domnului, pentru că aceasta îi face pe oameni să înţeleagă şi bucuria şi durerea. Vedem în Fecioara prototipul femeii, şi femeia în Creştinism are un rol fundamental. Maria Magdalena, cea despre care teologii, în ultima vreme, susţin că a fost greşit interpretată drept o păcătoasă; amintim aici de Mariam, ebraica; Maria, egipteanca, un personaj care a intrat de secole în mentalul nostru.“

O expoziţie spre „bucuria ochiului, a sufletului şi a credinţei“

Prezent la vernisarea expoziţiei, curatorul Sebastian Duicu a ţinut să-şi exprime dorinţa de a continua pe viitor proiectul iniţiat în colaborare cu Biblioteca Academiei Române şi cu muzeele reprezentative ale Olteniei (Muzeul de Artă Craiova, Muzeul Regiunii Porţilor de Fier, Drobeta-Turnu Severin, Muzeul Judeţean „Alexandru Ştefulescu“, Târgu Jiu, Muzeul Judeţean Olt, Slatina): „În cei îndelungi ani de muzeografie pe care îi deţin, am făcut doar trei expoziţii cu instituţii aşa-zise laice. Aceasta este una dintre ele. De data aceasta, am colaborat cu muzee din Oltenia şi cu Biblioteca Academiei, şi asta nu pentru că muzeul nostru nu ar avea un fond patrimonial care să susţină o asemenea expoziţie, ci pentru că am dorit să realizăm un dialog cu aceste unităţi. Am reuşit, aşadar, să strângem la un loc 101 lucrări. Această expoziţie este un început de drum. Vor urma şi alte expoziţii, iar aceasta la care suntem cu toţii martori este spre bucuria ochiului, a sufletului şi a credinţei“.

Această inedită întâlnire a fondurilor patrimoniale i-a inspirat pe organizatori în realizarea unui catalog şi a unui CD, care să fie spre folos celor care vor trece pragul expoziţiei de la Muzeul Satului.

„Parcă aş fi într-un altar“

Expoziţia este o primă manifestare a unui program de valorificare muzeală şi ştiinţifică a patrimoniului religios iniţiat de conf. univ. dr. Paula Popoiu, director general al Muzeului. Expoziţia se susţine în primul rând prin icoană, componentă a Ortodoxiei, datată sau databilă în secolele XVII-XIX şi, cu câteva excepţii, din primul sfert al secolului al XX-lea. Tipurile de icoană sunt realizate în tempera, ulei, sculptate, gravate, imprimate, tipărite, pe suporturi de lemn, sticlă, textil, hârtie. Astfel, publicul poate admira 9 icoane împărăteşti, 4 triptice, 2 molenii, 12 icoane praznicare, 22 icoane obişnuite, toate realizate în tehnica tempera pe lemn, urmate de 4 icoane de vatră, 4 pe sticlă, 7 ferecate. Fondul s-a completat cu: 6 xilogravuri, 17 cărţi româneşti de cult vechi, 6 izvoade, un proiect iconografic de biserică, o ferecătură de Evanghelie, o matrice de legătorie, un prapor, o cruce de mână şi un panou de frescă extras.

Toţi cei prezenţi s-au arătat impresionaţi de bogăţia spirituală şi artistică a exponatelor, mărturii de artă şi cultură ortodoxă autohtonă. Spre deosebire de alte expoziţii, unde se schimbă impresii pe marginea operelor expuse, se ţin pledoarii ad-hoc, de această dată, vizitatorii „Icoanei Maicii Domnului“ au privit în linişte, cu foarte multă atenţie, şi s-au mulţumit doar să fotografieze sau să-şi noteze date despre o lucrare sau alta. Calmul şi liniştea din încăperea care adăpostea chipul preasfânt, în diferite ipostaze, amintea perfect de atmosfera tihnită dintr-un locaş de cult, ceea ce l-a făcut pe un vizitator mai în vârstă să-şi dea jos pălăria de pe cap şi să exclame: „Parcă aş fi într-un altar. Toate bogăţia aceasta spirituală îmi dă impresia că mă aflu în sfânta biserică. E uimitor cât sunt de frumoase toate aceste icoane. Pe cât de simple, pe atât de frumoase. Nu pot să simt decât împăcare şi multă pace privind la ele. Cu adevărat, pot spune că mă simt în siguranţă în acest spaţiu şi nu din punct de vedere fizic, cât mai degrabă spiritual“.