Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Ieromonahul Nifon Bălăşescu

Ieromonahul Nifon Bălăşescu

Galerie foto (1) Știri
Un articol de: Emanuel Pavel Tăvală - 15 Oct, 2010

Între profesorii de teologie din secolul al XIX-lea, care au trecut din Ardeal în cele două Principate, afirmându-se în aceste locuri, se numără şi Nicolae Belaşcu, alias Nifon Bălăşescu. El face parte din suita de personalităţi ardelene, precum Gheorghe Lazăr din Avrig, Ioan Maiorescu din jud. Alba, Aron Florian din Rod, jud. Sibiu, Gavriil Munteanu din Vingard, jud. Alba şi mulţi alţii.

Bălăşescu este una dintre personalităţile care au marcat istoria învăţământului teologic seminarial ortodox şi viaţa culturală a epocii sale. El face parte din bogata pleiadă de profesori trecuţi din Transilvania să "facă" şcoală românească dincolo de Carpaţi, unde au revoluţionat gândirea primelor două generaţii, ale secolului al XIX-lea, care au descoperit prin erudiţii ardeleni dimensiunea latină şi europeană a propriului lor destin. Nu este lipsit de importanţă că, în jurul anului 1840, toate şcolile din Principate erau conduse de transilvăneni, exceptând Colegiul "Sf. Sava" din Bucureşti, unde Petrache Poenaru împărţea conducerea cu Aron Florian. La Iaşi, era director al Seminarului "Veniamin" juristul Damaschin Bojincă, prietenul lui Bălăşescu, la Mănăstirea Neamţ, arhimandritul Ghermano Vida, la Buzău, eruditul Gavril Munteanu, la Craiova domina personalitatea lui Ion Maiorescu, la Seminarul episcopal din Râmnicu Vâlcea era director braşoveanul Radu Tempea, iar la Seminarul Central al Mitropoliei Ungrovlahiei, Nicolae (Nifon) Bălăşescu.

Născut la Haşag

Data şi locul naşterii lui Nicolae Belaşcu alias Nifon Bălăşescu au reprezentat o mare necunoscută. Din Atestatul Institutului Teologic din Arad, eliberat lui Nicolae Bălăşescu, pentru absolvirea cursurilor la data de 30 august 1834, are înscris la rubrica Nome net cognomen, Aetas (n.r. - nume, prenume şi vârstă), următoarele: Belasco alias Balasescu Nicolas, annorum 28. Deci în anul 1834, Bălăşescu avea 28 de ani, el fiind născut aşadar în anul 1806, după cum arată diploma sa de absolvire. În urma unei cercetări mai atente a tuturor manuscriselor din Fondul N. Bălăşescu, în Mss. 730, la f. 190 se găseşte o biografie a lui Bălăşescu în limba germană, în care, surprinzător, spune aşa: …geboren in Siebenbürgen 1804. Locul naşterii este indicat a fi localitatea Haşag, din judeţul Sibiu, aflată în Comitatul Târnava Mare, în apropiere de Mediaş. Această localitate este o aşezare străveche, atestată pentru prima dată ca aşezământ locuibil la 1262, fiind întâlnită în documente sub denumirea aceasta românească de Haşag sau sub cea săsească, de Hasagen.

Studii în limba germană

Nicolae Bălăşescu, născut la Haşag, a studiat în localitatea natală la Şcoala germană de aici, care era înfiinţată de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi unde se învăţau limbile germană, latină şi maghiară. Acest lucru i-a fost foarte folositor când va face studiile la nivel universitar. După absolvirea şcolii din localitate, a studiat la Sibiu, unde a putut învăţa mai bine limba germană, aşa cum reiese din diploma de absolvire de la Arad. Referitor la studiile lui Bălăşescu, aflăm date certe din certificatul de absolvire a Institutului Teologic din Arad de unde reiese că Bălăşescu avea o bună pregătire, ceea ce vom vedea şi pe parcursul activităţii sale deosebit de frumoase. Datorită acestei bune pregătiri, Bălăşescu devine la Arad ucenicul profesorului Gavriil Raţ, viitorul episcop al acestei eparhii, sub numele de Gherasim (de la 3 februarie 1835).

Directorul seminarului din Bucureşti

În căutare de mai mult şi având în vedere îndelungata vacanţă de scaun de la Arad, el a urmat exemplul multora dintre contemporanii săi, care au trecut munţii, mergând în Ţara Românească pentru a se implica în viaţa învăţământului românesc de acolo. Bălăşescu intenţionase în primă fază să meargă în Moldova, acolo unde prietenul său, Damaschin Bojinca, era directorul Seminarului de la Socola. A ajuns, însă, la Bucureşti, unde, în pofida numeroaselor şicane şi probleme, este ales şi întărit profesor de teologie la seminarul din Bucureşti. Deşi se bucura de mare sprijin din partea domnitorului ţării, Seminarul Central nu a funcţionat aşa cum trebuie. După ce a participat, la reşedinţa domnului, cu ocazia anului nou, 1837, unde a ţinut un discurs, în care vorbeşte de grija pe care domnul o arată faţă de şcolile din ţară şi faţă de învăţământul teologic în special, Nicolae Bălăşescu, directorul seminarului din Bucureşti, a scris domnului, la 25 mai 1837, că banii care sunt destinaţi seminarului nu sunt îndestulători şi nu a mai fost numit nici un alt profesor în afară de el. În urma discursurilor ţinute de Bălăşescu, acesta a devenit o persoană îndrăgită de domnitor şi a solicitat să ia parte la toate manifestările culturale ce aveau loc la Bucureşti.

Învăţământ modern

Bălăşescu a fost ajutat de domnitorul Alexandru D. Ghica, iar după aceea şi de Mitropolitul Neofit, ambii acordându-i tot sprijinul necesar. Bălăşescu a întocmit programa necesară desfăşurării procesului de învăţământ şi a alcătuit Regulamentul vieţii interne a seminarului, întărit cu ofisul domnesc nr. 283/ 1835, citit în Obşteasca Adunare, la 28 mai 1835. Nicolae Bălăşescu a impulsionat procesul de învăţământ, oferind acestuia o metodă şi un conţinut moderne. El a fost primit în audienţă de domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica, din partea căruia a obţinut sprijinul necesar aplicării ideilor sale. Astfel, din anul şcolar 1838/ 1839 a introdus sistemul publicării în broşuri tipărite a "propoziţiilor" (capitolelor) conţinute de diferitele materii din programa seminarului, toate acestea după modelul publicaţiilor similare pe care le edita liceul academic piarist din Cluj, pe care Bălăşescu îl frecventase o perioadă de timp (Proposiţiile ştiinţelor teologhiceşti cari s-au predat în anul şcolar 1838 - 1839 în Central Seminar al Sf. Mitropolii din Bucureşti. Cu blagoslovenie, Bucureşti, Tipografia pitarului C. Pencovici 1839, azi o mare raritate bibliografică, apud. George Bariţ şi contemporanii săi, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 71).

Propoziţiile lui Nicolae Bălăşescu din "loghica pură" au ca temei pe Kant, văzut de autor ca "al doilea Socrat", care "reformă şi reduse filosofiea la cel mai bun rând sistematicesc, dându-i libertatea de care este vrednică". În câţiva ani, Bălăşescu a redactat manualele necesare susţinerii cursurilor seminariale, indiferent dacă erau predate de el sau de către ceilalţi profesori. Deţinând funcţia de director al Seminarului Central din Bucureşti, fiind un obişnuit al domnitorului Alexandru Ghica şi al mitropolitului, Nicolae Bălăşescu a devenit o persoană importantă, el legând prietenii cu oameni importanţi ai vremii şi purtând corespondenţă cu aceştia, care reprezintă documente deosebit de importante pentru perioada de dinaintea Revoluţiei de la 1848.