Iertarea aproapelui, o formă de milostenie

În Duminica a 11‑a după Rusalii, 16 august, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat la Sfânta Liturghie şi a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale. Explicând pasajul evanghelic de la Matei 18, 23‑35, care prezintă Pilda datornicului nemilostiv, Preafericirea Sa a evidențiat că, în esență, Evanghelia ne arată că iertarea aproapelui ne face milostivi ca Dumnezeu.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat cele trei învățături principale care se desprind din textul evanghelic rânduit în Duminica a 11-a după Rusalii: „În primul rând, Dumnezeu este milostiv și iertător când este rugat de cei păcătoși să le ierte greșelile. În al doilea rând, Dumnezeu ceartă spre îndreptare pe cei care au primit iertarea Lui, dar nu iartă, la rândul lor, pe cei ce le‑au greșit lor. În al treilea rând, prin iertarea celor care ne‑au greșit, noi devenim milostivi ca Dumnezeu Cel milostiv, biruind nedreptatea prin bunătate. Evanghelia de astăzi ne arată marea bunătate a lui Dumnezeu care iartă oamenilor greșelile lor și în același timp cere oamenilor să ierte și ei la rândul lor greșelile altora. Din acest motiv, Evanghelia ne spune că dacă noi nu iertăm altora, Dumnezeu trece de la iertare la dreptate, pedepsind spre îndreptare pe cel nerecunoscător și nemilostiv. Astfel, omul învață să împlinească de nevoie, prin constrângere, ceea ce nu a făcut de bunăvoie și din inițiativă proprie”.

De asemenea, Întâistătătorul Bisericii noastre a pus în lumină contrastul dintre binefacerile lui Dumnezeu și modul greșit în care omul alege să le folosească.

„Pedeapsa dată datornicului nemilostiv poate fi înțeleasă duhovnicește ca o pedepsire a omului în timpul vieții pământești sau ca o osândire a lui în ziua morții și a judecății lui particulare, după care sufletul său ar mai putea fi eliberat de chinuri doar prin rugăciunile altora pentru el. Pilda datornicului nemilostiv are un profund înțeles duhovnicesc. Împăratul sau stăpânul care se socotește cu slugile sale datornice este Însuși Dumnezeu, Creatorul universului și al omului. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că cei 10.000 de talanți reprezintă binefacerile lui Dumnezeu pentru oameni, cărora, însă, oamenii nu sunt recunoscători. Tot Sfântul Ioan Gură de Aur spune care sunt aceste binefaceri: «Ne‑a creat din nimic, a făcut pentru noi toate cele pe care le vedem: cerul, marea, pământul, aerul, pe toate cele din ele: animalele, plantele, semințele. Pentru om a sădit raiul, i‑a dat ajutor, l‑a pus stăpân peste toate ființele necuvântătoare, cu slavă și cu cinste l‑a încununat. După acestea, cu toate că a fost nerecunoscător față de Binefăcătorul său, a fost totuși învrednicit de daruri și mai mari: ne‑a dat botezul iertării păcatelor, izbăvirea de pedeapsă, moștenirea Împărăției cerurilor, a făgăduit mii de bunătăți celor care fac binele, ne‑a întins mâna, a revărsat Duhul Sfânt în inimile noastre». Când, însă, oamenii folosesc în mod greșit sau negativ darurile pe care Dumnezeu le‑a dăruit lor, adică săvârșesc răul cu gândul, cu vorba sau cu fapta, atunci ei se îndatorează lui Dumnezeu, Binefăcătorul, cu însăși valoarea incalculabilă a sufletului lor, care este mai de preț decât lumea întreagă sau universul întreg material, după cum se spune în Evanghelia după Marcu 8, 36”, a spus Preafericirea Sa.

În cele din urmă, Părintele Patriarh Daniel a arătat că adevărata creștere duhovnicească se realizează doar prin înmulțirea continuă a iertării și a binelui: „Putem constata că Evanghelia acestei duminici este o Evanghelie a iertării, dar și a responsabilizării, o Evanghelie a milostivirii, dar și a dreptății, pentru că Dumnezeu voiește ca iubirea Lui milostivă să nu fie blocată sau oprită de cineva nemilostiv, ci dorește ca iubirea Lui milostivă să ajungă prin cei iertați de El și la alții, ca toți oamenii să devină milostivi asemenea lui Dumnezeu, Cel milostiv și iertător. Așadar, Sfânta Evanghelie ne îndeamnă să înmulțim binele, nu să‑l limităm sau să‑l oprim. Înmulțind iertarea și bunătatea, creștem duhovnicește și ne sfințim, devenim cu adevărat oameni ai lui Dumnezeu, adică ne asemănăm cu Dumnezeu Cel bun și milostiv”.