Istorie şi credinţă la Poplaca

Bisericile din Mărginimea Sibiului poartă sub cupolele măreţe poveştile unor comunităţi de credincioşi ce au trecut prin momente zbuciumate din trecutul Transilvaniei. În anii grei pentru înaintaşii mărginenilor de astăzi, biserica din sat a fost singurul loc unde credinţa, identitatea naţională şi tradiţiile străbune s-au păstrat cu sfinţenie. Un astfel de monument de istorie, spiritualitate şi cultură este şi biserica din Poplaca, un vechi lăcaş de închinare care păstrează şi astăzi frumuseţea de altădată a zidirii.

De istoria Bisericii „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul“ din Poplaca este legat o bună parte din trecutul comunităţii din localitatea sibiană, unul dintre cele mai însemnate sate ale Mărginimii Sibiului. Ca în toate comunităţile acestui tărâm unic din Ardeal, viaţa oamenilor s-a concentrat în jurul bisericii din sat, un loc de rugăciune, de unitate în gândire şi credinţă. Ceea ce deosebeşte Poplaca de celelalte sate ale Mărginimii este ocupaţia principală a locuitorilor. Dacă în celelalte localităţi, majoritatea se ocupă cu oieritul, poplăcenii sunt recunoscuţi ca buni negustori. 

Din nefericire, nici Poplaca nu a fost exclusă de la încercările din trecutul dureros al românilor ardeleni. Prima biserică din sat, un lăcaş de cult din lemn construit nu foarte departe de actuala biserică, a căzut sub furia nestăpânită a generalului austriac Bucov, undeva în jurul anului 1761.

În urma unor săpături arheologice efectuate în trecutul mai apropiat, s-au descoperit anumite obiecte care au aparţinut lăcaşului de cult. Istoricul parohiei ne spune că lăcaşul de cult din lemn a fost prima biserică din Poplaca.

Actuala biserică a satului a fost zidită în 1793. Terenul pe care se află măreţul lăcaş de cult din inima satului a fost donat de o credincioasă, pe nume Pelaghia. Cheltuielile au fost suportate de comunitate, mai ales că în apropiere se află o zonă muntoasă, iar la acea vreme exista aici şi o carieră de var. Lăcaşul de cult este zidit din piatră şi cărămidă, iar varul a fost folosit la cald, încât pereţii sunt foarte groşi şi puternic construiţi. Această tehnică de zidire de la acea vreme era des întâlnită şi, pe lângă rezistenţa ridicată a construcţiei, un mare avantaj este buna izolare termică. Am putea spune că felul în care au fost construiţi pereţii lăcaşului de cult din Poplaca este şi un model tehnologic, bun de studiat de inginerii din zilele noastre.

Pictată de Ioan Zugravul

În 1818, biserica a fost pictată de un celebrul zugrav local, cunoscut sub numele de Ioan Zugravul şi care a fost instruit în arta picturii la şcolile de profil din Răşinari. Ioan Zugravul este celebru în zonă pentru că a pictat mai multe biserici, pe lângă cea din Poplaca. Acesta a pictat biserici în Răşinari, la Poiana Sibiului, la Boiţa şi în alte parohii mărginene. „Biserica noastră a fost pictată în întregime la interior şi la exterior, dar în timp, din cauza folosirii lumânărilor, cea din interior a fost acoperită. Nu se mai vedeau decât aureolele sfinţilor. În timp, absidele laterale şi scena Cinei celei de Taină au fost date cu mai multe straturi de var. Când am început restaurarea în 1991, anul în care am venit paroh la Poplaca, primul lucru a fost să scoatem pictura de sub var şi de sub negrul produs de fum. Am început să lucrăm imediat la iconostas, mai ales că oamenii erau nerăbdători să vadă cum arată pictura originală. Credincioşii noştri au văzut la alte biserici culori vii în picturile mai noi. Au cerut restauratorilor să mai lumineze puţin pictura, cu nişte culori mai vii. Am fost foarte surprinşi să vedem că toate culorile puse de restauratori, a doua zi erau şterse. Vechea pictură, realizată cu materiale naturale nu a primit noile culori“, ne-a spus părintele Tănase Tăvală, paroh la Poplaca. 

Amplele lucrări de restaurare au scos la iveală pictura originală, de o mare valoare artistică prin culorile şi tehnica folosite. Lucrările nu au fost uşoare, iar de multe ori au existat îndoieli şi chiar reticenţă din partea unor credincioşi, care nu erau încrezători în proiectul amplu de revalorificare a vechii picturi. Lucrurile au evoluat de la sine, iar odată cu ivirea primelor chipuri şi scene, a crescut şi încrederea în puterea restauratorilor de a schimba lăcaşul de cult. Alături de donaţiile credincioşilor, restaurarea picturii a fost susţinută financiar şi de câţiva sponsori.

Sfinţire în 2007

Lucrările de renovare de la biserica din Poplaca au continuat şi după restaurarea picturii din interiorul lăcaşului de cult. Pe lângă alte amenajări interioare, au fost pornite şi câteva lucrări la exteriorul zidirii, prin care s-a readus şi frumuseţea exterioară de altă dată. Între aceste lucrări amintim şi pictarea celor 64 de ocniţe ale pereţilor exteriori. Acestea au fost pictate iniţial, după zidirea bisericii, dar odată cu trecerea timpului, pictura originală s-a deteriorat şi s-a mai păstrat în doar trei dintre aceste ocniţe.

„Cu ajutorul unor binefăcători din parohie, am reuşit să pictăm şi ocniţele de la exterior. Toate lucrările au fost finalizate în 2007, iar pe 24 iunie, Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, a venit la noi şi ne-a resfinţit biserica. Prima sfinţire a lăcaşului de cult a fost oficiată de Episcopul Vasile Moga“, continuă părintele Tăvală.

Lucrări la turnul bisericii

Renovarea bisericii a cuprins şi câteva lucrări la turn. Din săpăturile efectuate în trecut, s-a ajuns la concluzia că turnul a fost construit cu puţin timp după zidirea lăcaşului. În timp, au apărut şi câteva deteriorări nedorite. Din cauza unei furtuni, crucea de inox a căzut şi a trebuit reparată. De asemenea, ţigla de pe acoperişul turnului a trebuit schimbată pentru a feri zidirea de intemperii. În ultimii ani, din cauza ploilor, tencuiala turnului a fost afectată şi a necesitat reparaţii. Prin ultimele lucrările de la turn, s-a urmărit eliminarea şi înlocuirea tencuielii distruse de ploaie şi de vânt. Refacerea turnului a fost unul dintre ultimele proiecte de renovare a bisericii din Poplaca şi a avut o deosebită importanţă, pentru că infiltrarea apei putea afecta şi alte părţi ale zidirii.

Corul tinerilor

Lucrările de renovare ale bisericii nu au fost singurele activităţi ale parohiei din ultima perioadă. Pe lângă programul liturgic şi activitatea pastorală, au existat încă de la începutul noii epoci de libertate, preocupări misionare în rândul tinerilor din Poplaca. După cum ne-a povestit părintele Tănase Tăvală, un lucru deosebit ce s-a realizat în anii de după Revoluţie a fost atragerea tinerilor spre cele sfinte. Entuziasmul acestora s-a materializat prin înfiinţarea unui cor mixt al bisericii. Timp de câţiva ani, fete şi băieţi din Poplaca au dat răspunsurile liturgice la sfintele slujbe. „A fost o perioadă foarte frumoasă din viaţa comunităţii noastre. Am reuşit să avem cu aceşti tineri din corul bisericii şi alte activităţi culturale şi religioase. Amintesc între acestea piesa tradiţională «Irozii» de la Crăciun. Succesul acestui demers a fost atât de mare, încât mergeam în preajma Crăciunului şi-n alte sate vecine pentru ca tinerii noştri să interpreteze această piesă tradiţională. După ce tinerii noştri s-au căsătorit, nu au mai venit la cor şi, în timp, acesta s-a desfiinţat“, explică părintele Tăvală.

Grija faţă de nevoiaşi

În permanenţă, în parohia sibiană a existat o grijă faţă de persoanele aflate în nevoi materiale. Sunt vizate persoanele singure, cum ar fi văduvele şi familiile sărmane. Cu sprijinul credincioşilor şi cu donaţii venite de la fii ai satului plecaţi la oraş, la biserica din Poplaca se organizează adesea acţiuni caritabile, în special de împărţire a unor pachete cu alimente şi alte ajutoare. La Poplaca au venit şi câteva organizaţii de binefacere, iar prin parohie s-au oferit ajutoare familiilor sărace.

„Am încercat mereu să ajutăm cât mai multe familii nevoiaşe. Lumea a fost mereu mulţumită pentru că am avut grijă ca pachetele oferite de credincioşi să fie în aşa fel făcute încât să ajungă la cât mai mulţi oameni. La Crăciunul din anul trecut, am primit 30 de pachete de la o credincioasă din Poplaca. Fiindcă pachetele conţineau multe alimente, am împărţit în două conţinutul şi am făcut 60 de pachete, pe care le-am împărţit spre beneficiul mai multor familii“, a mai spus părintele paroh.

„Parcul Îngerilor“

Biserica din Poplaca a devenit de anul trecut şi un loc deosebit pentru micuţii credincioşi din sat. În curtea bisericii a fost amenajat un modern şi generos loc de joacă pentru copii, numit „Parcul Îngerilor“.

Proiectul s-a născut din nevoia acută de a amenaja un astfel de parc de joacă în localitate, unde copiii să vină în timpul liber şi să aibă activităţi specifice vârstei. Parcul de joacă a fost donat de o credincioasă originară din Poplaca şi care a dorit foarte mult ca acesta să fie amenajat în curtea bisericii din sat. Locul este amenajat pentru copiii de până la 14 ani şi oferă condiţii optime de petrecere a timpului şi o protecţie aparte, dată fiind locaţia. Copiii vin aici supravegheaţi de părinţii lor, astfel încât să se evite situaţiile neplăcute şi micile accidente. Pe lângă scopul precis de a oferi copiilor un minunat loc de joacă, „Parcul Îngerilor“ s-a dovedit a fi benefic şi în pastoraţia copiilor din localitate.

„Copilaşii vin la slujbele religioase cu părinţii lor, dar de multe ori se plictisesc şi vor să meargă afară. Părinţii îi duc în parcul de joacă, după care iar vin la slujbă şi astfel sunt învăţaţi şi cei mici cu programul liturgic. Noi le oferim dulciuri şi prescuri, iar în fiecare duminică vin la împărtăşit în număr mare. În posturile dinaintea Crăciunului şi a Sfintelor Paşti, copiii vin la spovedit şi la împărtăşit în mod organizat, prin şcoala generală din localitatea noastră“, ne-a mai explicat părintele Tăvală. Proiectul de amenajare a parcului de joacă a costat 4.000 de euro.