Volumul „Românii din Țara Făgărașului, participanți la Primul Război Mondial”, scris de prof. univ. dr. Vasile Tabără și de Radu Tabără, apărut la Editura „Andreiana” a Arhiepiscopiei Sibiului, a
18 Apr, 2024
Mănăstirea Nera, în sărbătoare
Aşezată pe Valea Nerei, imediat după ce râul ţâşneşte cu putere din încleştarea munţilor, ce l-au forţat să taie cele mai frumoase chei din ţara Banatului, Mănăstirea "Sfânta Cuvioasă Parascheva" - Slatina Nera a cinstit prin rugăciune către Dumnezeu şi milostenie către pelerini pe cuvioasa-i ocrotitoare. Cu toate că drumul de acces nu permite decât o anumită categorie de autovehicule, iar sterilitatea duhovnicească a lumii actuale te îmbie la comoditate şi confort, nu a fost prea greu pentru adevăraţii credincioşi să se roage la această sărbătoare, după ce au străbătut apostoleşte cei 3 km de drum ce leagă mănăstirea de Sasca Montană. Încă de cu seară, la slujba Privegherii, pelerinii au fost prezenţi în faţa altarului din curtea mănăstirii, ridicat special pentru acest eveniment. În ziua praznicului, Sfânta Liturghie a fost oficiată de un sobor de 15 preoţi, condus de părintele arhimandrit Constantin Timiş, exarhul Episcopiei Caranbeşului, şi de părintele Călin V. Ianchiş, consilier social, delegaţii Preasfinţitului Lucian, Episcopul Caransebeşului, la acest eveniment.
Mulţi dintre credincioşi şi-au îndreptat paşii către mănăstire în această zi de praznic pentru a-şi curăţi păcatele prin Taina Spovedaniei şi pentru a se uni cu Hristos prin Taina Împărtăşaniei, dovadă fiind numărul mare al celor care au răspuns la chemarea preotului; "Cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi!". De altfel, după cum remarca părintele Ioan Văran, protopopul Oraviţei, "deşi este cea mai tânără mănăstire din Episcopia Caransebeşului, a cărei viaţă de obşte, prin binecuvântarea Preasfinţiei Sale Emilian, episcopul de atunci al Caransebeşului, s-a născut în urmă cu 16 ani într-un vagon rutier, pe care cu greu l-au urcat în acest loc maicile, azi acest "copil", numit Mănăstirea Nera, numără peste 50 de vieţuitoare şi mulţime de credincioşi şi binefăcători, ale căror rugăciuni şi strădanii au ridicat în acest răstimp o adevărată cetate pe Valea Nerei". (arhid. Casian Ruşeţ)
