O Evanghelie a vindecării şi a speranţei

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel s-a aflat în Duminica a IV-a din Postul Sfintelor Paşti în mijlocul obştii monahale şi al credincioşilor care au participat la Sfânta Liturghie, săvârşită la Mănăstirea Samurcăşeşti din comuna Ciorogârla, judeţul Ilfov. Cu acest prilej, după citirea Sfintei Evanghelii, Preafericirea Sa a ţinut un cuvânt de învăţătură, în care le-a vorbit credincioşilor despre semnificaţiile duhovniceşti ce se desprind din Evanghelia vindecării fiului lunatic, precum şi despre Sfântul Ioan Scărarul.

Întâistătătorul Bisericii noastre a arătat că Evanghelia de la Marcu, cap. IX, versetele de la 17 la 32, a vindecării fiului lunatic, a fost rânduită de Biserică să fie citită în Duminica a IV-a din Postul Mare, pentru a ne descoperi trei mari lucrări ale Mântuitorului Iisus Hristos. „El a vindecat de îndoială pe tatăl copilului bolnav, a vindecat pe copil de boală, eliberându-l de duhul necurat şi a vindecat pe Ucenicii Săi de nepriceperea duhovnicească privind izgonirea demonilor din om. Din Evanghelia de astăzi vedem că slăbirea credinţei întăreşte lucrarea diavolului asupra omului. Se evidenţiază, pe de o parte, cât de multă suferinţă a întâlnit Iisus Hristos în copilul chinuit şi, pe de altă parte, cât de puţină credinţă a găsit la tatăl acestuia. Hristos mustră pe oameni pentru necredinţă, dar are milă de cei aflaţi în suferinţă. Chiar şi atunci când mustra pe cei slabi în credinţă, Iisus rămânea totuşi în starea de iubire faţă de oamenii aflaţi în suferinţă. Cu alte cuvinte, mustrarea Lui nu înseamnă diminuarea milostivirii Lui“, a spus Preafericirea Sa.

În continuare, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a arătat că tatăl copilului, atunci când a cerut ajutorul lui Iisus, avea o credinţă slabă şi o nădejde firavă, deoarece a zis: „Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi (Marcu 9, 22)“. „Acest «dar de poţi ceva» exprima o credinţă amestecată cu îndoială. Prompt, mustrător şi totuşi încurajator, Iisus i-a răspuns: «De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede» (Marcu 9, 23). În acel moment tatăl copilului a simţit mustrarea lui Iisus Hristos şi cu lacrimi în ochi a strigat: «Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!» (Marcu 9, 24). Prin aceasta sărmanul tată s-a pocăit, deci pocăinţa smerită a tatălui aduce vindecarea fiului bolnav. Numai după ce îl îndreaptă duhovniceşte pe tatăl necăjit, întărindu-l în credinţă, Mântuitorul Hristos îl vindecă pe copilul demonizat“, a arătat Preafericirea Sa.

„Prezenţa lucrătoare a Duhului Sfânt vine în om prin rugăciune şi postire“

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat credincioşilor de ce Ucenicii nu au putut să izgonească pe demonul mut şi surd din copil, cu toate că ei primiseră puterea de la Mântuitorul Iisus Hristos să alunge duhurile necurate şi să vindece orice boală şi orice neputinţă în popor. „Evanghelia ne mai arată că Hristos descoperă Ucenicilor Săi ştiinţa izbăvirii oamenilor de puterile duhurilor rele. Ucenicii primiseră de la Hristos Domnul puterea de a alunga duhurile necurate, dar nu înţelegeau de ce această putere nu a devenit lucrătoare în cazul de faţă. De aceea, El îi vindecă pe Ucenici de nepriceperea lor duhovnicească în a lucra izbăvirea omului de puterea demonică. El le arată că trebuie să fii plin de Duhul Sfânt pentru a alunga duhurile rele, iar prezenţa lucrătoare a Duhului Sfânt vine în om prin rugăciune stăruitoare şi prin postire. Prin rugăciune smerită unită cu postul, omul se goleşte de egoism şi se umple de prezenţa iubitoare, vindecătoare şi sfinţitoare a lui Dumnezeu. Prin urmare, această Evanghelie este una a vindecării şi a speranţei, cultivate prin credinţă tare şi prin rugăciune fierbinte, însoţite de post“, a explicat Patriarhul Bisericii noastre.

Dascăl al rugăciunii, al ostenelilor, al postului şi al pocăinţei

Preafericirea Sa le-a vorbit credincioşilor şi despre Sfântul Ioan Scărarul. „Sfântul Ioan Scărarul a fost un dascăl al rugăciunii, al ostenelilor, al postului şi al pocăinţei. În cartea sa numită «Scara virtuţilor» (volumul al IX-lea din Filocalie), el ne arată cum trebuie să ne eliberăm de patimi şi să dobândim virtuţile. Smerenia şi iubirea sunt virtuţile cele mai mari pe care le descrie el în cartea sa“, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

La final, Patriarhul României a dăruit obştii Mănăstirii Samurcăşeşti mai multe cărţi teologice şi liturgice, iar credincioşilor le-a dăruit câte o iconiţă cu Sfântul Ioan Scărarul.

Maica Lucia Bostan, stareţa mănăstirii, a mulţumit Întâistătătorului Bisericii noastre pentru binecuvântare şi daruri.