Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri O mănăstire medievală la Coronini în Clisura Dunării

O mănăstire medievală la Coronini în Clisura Dunării

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Data: 09 Octombrie 2013

Au fost descoperite, recent, ruinele unei vechi mănăstiri ortodoxe din secolul al XVI-lea pe Valea Văradului din Clisura Dunării, în apropierea localităţii Coronini, jud. Caraş-Severin. Cazul Mănăstirii „Sfântul Arhanghel“ ilustrează drumul anevoios de identificare pe teren şi de cercetare a arhitecturii eclesiastice medievale ortodoxe din Banat.

Un demers de restituire a geografiei eclesiastice a Banatului medieval relevă, de la bun început, pierderile catastrofale suferite de o provincie de frontieră în amurgul Evului Mediu şi în zorii epocii moderne. Ar fi suficient să invocăm în această privinţă faptul că din cele 69 de mănăstiri medievale, catolice şi ortodoxe, au supravieţuit doar cinci: Baziaş, Bezdin, Voiloviţa, Mesici şi Săraca. Informaţii din surse târzii din secolul al XVIII-lea, dintr-un recensământ din anul 1758, oferă o imagine dezolantă a arhitecturii eclesiastice din Banat cu biserici din lemn, din nuiele şi chirpici, acoperite cu paie sau şindrilă.

Identificarea bisericilor şi mănăstirilor dispărute nu este o operaţiune facilă, având în vedere sursele precare de informaţii. Izvoarele istorice otomane din a doua jumătate a secolului al XVI-lea aduc repere în această privinţă, constituind cel mai adesea singura noastră şansă în restituirea geografiei eclesiastice a provinciei. Cazul Mănăstirii „Sfântul Arhanghel“ ilustrează drumul anevoios de identificare pe teren şi de cercetare a arhitecturii eclesiastice medievale ortodoxe din Banat. Un document otoman din perioada 1569-1579 a consemnat Mănăstirea „Isveti Arhangiâl“, în nahia Moldova, din cadrul vilaietului otoman al Timişoarei. Aceasta constituie singura sursă istorică scrisă ce a menţionat o mănăstire ortodoxă în depresiunea Moldova din Clisura Dunării, în secolul al XVI-lea. Istoricii au căutat localizarea acesteia pe Valea Târnova de lângă Moldova Veche. Toponimia conservă istoria şi memoria în mod exemplar, ce nu poate fi ignorat. Pe Valea Văradului, un afluent micuţ al fluviului, ce delimitează hotarul satului Coronini, se păstrează toponimul „La Mănăstire“. El este situat la o altitudine de circa 100 m, pe culmea stângă a Văii Văradului, lângă un izvor. Firesc a fost să începem demersurile de cercetare şi de identificare a mănăstirii în această zonă a Clisurii, pe Valea Văradului, în locul numit „La Mănăstire“. Strădaniile din vara anului 2013 şi-au arătat roadele, când am reuşit să stabilim amplasamentul şi planul bisericii mănăstirii, atestată în secolul al XVI-lea. A fost deopotrivă un demers de geografie eclesiastică şi de arheologie a peisajului, într-un spaţiu puternic afectat de activitatea antropică şi de alunecările de teren.

Biserica Mănăstirii „Sfântul Arhanghel“ este un monument cu plan arhaic, ce a cunoscut o lungă vieţuire în timp, de-a lungul Evului Mediu. Structural, biserica are un altar rectangular, un naos cu plan dreptunghiular. Dimensiunile exterioare ale bisericii erau 6,80/6,50 m, fiind în această privinţă monumentul cel mai modest din arhitectura eclesiastică medievală ortodoxă, pe care l-am adus la lumină. Biserica a avut pereţii împodobiţi cu pictură la interior. Un element de arhitectură ce poate oferi şi repere cronologice îl constituie cele două perechi de contraforturi ce flancau pereţii laterali ai navei. Stratul de arsură identificat, în care s-au găsit trei monede de la finele veacului al XVIII-lea, sugerează perioada de distrugere violentă a monumentului. Biserica, atestată în secolul al XVI-lea, are începuturi ce pot fi bănuite pe temeiul elementelor de arhitectură şi al analogiilor de plan încă în veacul al XV-lea. Mănăstirea de la Coronini se înscrie astfel, alături de cele de la Baziaş, Sirinia, Sviniţa, Mraconia şi Vodiţa, în şirul de lăcaşuri ortodoxe ridicate către sfârşitul secolului al XIV-lea şi în cursul secolului al XV-lea. O bună parte din monumentele mai înainte invocate aveau planul triconc, adus din lumea ortodoxă sârbească de călugărul Nicodim şi difuzat apoi în mediul monahal ortodox românesc de la nordul Dunării. Drumul triconcului la nordul fluviului s-a făcut prin culoarul cultural şi geografic bănăţean. Conservarea bisericii mănăstirii de la Coronini va înscrie, în acest fel, un monument de arhitectură eclesiastică peisajului cultural al provinciei. Situl arheologic a fost vizitat recent şi de Preasfinţitul Lucian, Episcopul Caransebeşului, însoţit de reprezentanţi ai Muzeului Banatului Montan din Reşiţa. (Dumitru Ţeicu)