„Oamenii lui Brâncoveanu“ din Şcheii Braşovului

În cea de-a treia parte a descrierii legăturilor domnitorului Constantin Brâncoveanu, împreună cu familia sa, şi românii din Şcheii Braşovului, vom vedea cine au fost apropiaţii familiei muntene din Şchei, cum a încurajat domnitorul pe români să-şi păstreze credinţa în faţa Uniaţiei şi ce alte scutiri de impozite au avut şcheienii.

Familia Corbea din Şchei, reprezentată de tatăl Ion şi fii David, Teodor şi Matei, s-a stabilit în Muntenia. Ion Corbea, după moartea soţiei, la 1661, s-a călugărit sub numele de Iosif, la o mănăstire din zona Vâlcei şi a lăsat bisericii din Şchei casa şi grădina sa de aici, dar şi opt pogoane de vie din dealul Neagovanilor, la Cernăteşti în Muntenia, scutite de taxe de către domnii munteni. Teodor (1670-1725) studiase la Kiev şi, prin intermediul spătarului Mihai Cantacuzino şi a lui Toma Cantacuzino, a ajuns la curtea lui Brâncoveanu care, apreciindu-i calităţile, l-a numit secretar de limbă latină în cancelaria domnească, încredinţându-i chiar şi solii la curtea lui Petru cel Mare. L-a însoţit pe Dimitrie Cantemir în Rusia, ajungând "pisariu" la curte, a scris un lexicon latin-român, o valoroasă Psaltire în versuri şi o carte privind solia fratelui său David Corbea.

Primul inventar al bisericii

David, fratele cel mai mare, după ce a primit învăţătură de la tatăl său, la şcoliţa din Şchei, a continuat studiile cu fratele său Teodor la Kiev şi a devenit ceauş spătăresc. Din 1698 a primit prima însărcinare ca diplomat la Varşovia şi din 1702 la Moscova şi Petersburg. În 1707 a devenit consilier aulic în serviciul statului rus, la curtea lui Petru I al Rusiei, care scria voievodului muntean: "David Corbea e un om prea bun, credincios şi isteţ".

Vechiul catastif al bisericii, copiat în perioada 1685-1781, conţine în cea mai mare parte însemnările ceauşului spătărăsc David Corbea, care fusese trimis de Costantin Brâncoveanu şi în Şchei întrucât, "din porunca lui satan", se furase "o ladă de lăturoi plină cu documente şi cărţi de mare necesitate pentru oraşul Şchei". În predoslovia catastifului, David Corbea ne oferă amănunte deosebite cu privire la această nedreptate făcută şcheienilor, dar a alcătuit şi un inventar care include cărţile, odoarele şi obiectele bisericeşti păstrate la acea dată, fiind prima inventariere a valorilor patrimoniale de la Biserica "Sf. Nicolae". Găsim în special cărţi, hrisoave domneşti şi obiecte de cult dăruite de voievozi şi marii boieri de peste munţi.

"Aţi păzit curat legea cea pravoslavnică"

Intervenind evenimentele cauzate de Uniaţie, Constantin Brâncoveanu s-a aliat şcheienilor în lupta lor pentru păstrarea credinţei strămoşeşti. La 30 aprilie 1699, a primit delegaţia şcheienilor, condusă de preoţii Vasile Hoban şi Florea Baran, încurajându-i în lupta lor de rezistenţă. Impresionantă este scrisoarea din 5 iulie 1701, semnată de voievod, din care extragem câteva fragmente: "Molitvelor voastre preoţilor de la Braşov şi altor bătrâni din Şchei, sănătate vă poftim... nădejde am avut şi încredinţat sântem că molitva voastră... nimic nu v-aţi lunecat (spre Uniaţie)... aţi păzit curat legea cea pravoslavnică, care de la părinţii şi moşii voştri o aveţi, de aceasta foarte ne-au părut bine şi ne-am bucurat... căci noi vedem şi de la curtea împărătească de la Beci (n.r., Viena) avem ştire, că dumnealui piscupoul (n.r., Atanasie Anghel) n-are voie împărătească ca să facă silă oamenilor... Deci nu gândim, nici socotim că va tinde dumnealui mai mult den câtu-i iaste porunmca şi ales că la acea beserecă săntem şi noi ctitori, de vreme ce iaste făcută de răposaţii Domni ai aceştii ţări...".

În anul 1701 David Corbea, făcându-se purtătorul de cuvânt al lui Brâncoveanu, a scris şi el românilor din Şchei în aceeaşi manieră, sfătuindu-i cum să se comporte, mergând la "soborul de la Bălgrad" (n.r., Alba Iulia) în condiţiile în care greco-catolicii făceau presiuni de Uniaţie asupra românilor din Şchei. "Mă întrebaţi dumneavoastră, ca să vă învăţ ce veţi face... de vreme ce acum cunoaşteţi adevărat la ce va să fie lucru... eu ce vrednic sănt pre dumneavoastră ca să vă învăţ... dumneavoastră destul sânteţi învăţaţi... legea desăvârşit ştiţi, cunoaşteţi şi binele şi răul... şi mergând la săbor să luaţi oameni ajutor de prin toate satele... cu preoţi de la sate... acolo să nu vă înstrăinaţi de biserica răsăritului, ci veţi socoti ca să trăiţi ca strămoşii şi părinţii noştri în sânul Maicei noastre cei pravoslavnice pănă în sfârşit...", citim în documentul 32/1701 din arhiva muzeului.

Scutiţi de dări

Încă din 1694, prin hrisov domnesc, Brâncoveanu a scutit pe braşoveni de biruri. Prin hrisovul de danie din 5 ianuarie 1701 a scutit pe românii braşoveni care fac negoţ cu Ţara Românească de alte taxe, totul reducându-se la cei 300 de lei pentru vistieria ţării. În alt hrisov din 1 decembrie 1701, a oprit pe vameşi să mai ia taxe de la stânile şcheienilor din Muntenia. Ulterior, tot prin hrisoave domneşti, a menţinut aceste privilegii cu referire expresă la românii din Şchei. Astfel, pe 8 ianuarie 1713 le-a îngăduit şcheienilor să ţină oi în ţară, plătind doar 10 bani de oaie, pentru vinuri şi viile din Muntenia, de la Piteşti, lăudate de Del Chiaro în mărturiile lui, să plătească tot 10 bani, iar pentru carul cu peşte, 70 bani. În anul 1706, Brâncoveanu scria personal judelui braşovean Andreiaş că "pentru bucatele Şcheailor ce vor fi în munţi, să le dea pace, precum au fost obiceiul, însă numai ce vor fi ale Şcheailor, iar nu şi al altor oameni de acolo den Ţara Ungurească".