De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
„Ori de câte ori ne rugăm Maicii Domnului suntem în «pământul făgăduinței»”
Luni, 2 august 2021, după-amiază, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a oficiat Paraclisul Maicii Domnului în Parohia Pădureni, Protopopiatul Huși, informează Biroul de presă al eparhiei. Din sobor au făcut parte și părintele protopop Marius Cătălin Antohi și părintele paroh Daniel Petcu.
În Postul Adormirii Maicii Domnului, Preasfințitul Părinte Ignatie i-a binecuvântat pe credincioșii parohiei vasluiene Pădureni, rugându-se împreună cu ei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pentru mijlocirea ei înaintea Preamilostivului său Fiu.
La finalul slujbei ierarhul a explicat de ce, în textele liturgice, Maica Domnului este comparată cu „pământul făgăduinței”:
„Maica Domnului întruchipează «pământul făgăduinței». Odată cu venirea ei în lume s-a încheiat călătoria omului în căutarea lui Dumnezeu. Venirea ei în lume a coincis cu pregătirea venirii Mântuitorului printre noi oamenii. Ea este ca un «pământ al făgăduinței» pentru că L-a zămislit, ca Om, pe Fiul lui Dumnezeu, Cel Care dă toată binecuvântarea, liniștea și pacea omului însetat de acestea”.
Ierarhul Hușilor a afirmat că liniștea și așezarea sufletească dobândite prin rugăciune sunt precum „pământul făgăduinței”:
„Ori de câte ori ne rugăm Maicii Domnului suntem în «pământul făgăduinței», oricât de vitregă ne-ar fi viața și prin oricâte încercări am fi nevoiți să trecem. Un pământ al făgăduinței în care nu predomină bunăstarea materială - cum era în Țara Canaanului -, ci în el ne bucurăm de bunăstare spirituală, de liniște. Oricât de multe am avea din punct de vedere material, oricât de îndestulați am fi, dacă nu avem acel dram de liniște în suflet, nu ne putem bucura de nimic. […] Să căutăm, după posibilitățile noastre sufletești, să o avem pe Maica Domnului cât mai mult în preajma noastră, prin rugăciune și prin asumarea virtuților pe care ea le-a avut: smerenia, ascultarea de Dumnezeu și capacitatea de a adânci în inima ei toate cuvintele Lui”.