Pelerinaj în Suedia, pe urmele Sfinţilor Nordului

Joi, 21 mai 2009, de sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, la invitaţia părintelui stareţ Dorotei Forsner şi cu acordul Preasfinţitului Dositei Motika, Episcopul sârbilor din Marea Britanie şi Scandinavia, Preasfinţitul Macarie Drăgoi, Episcopul românilor din Europa de Nord, a slujit dumnezeiasca Liturghie în Mănăstirea ortodoxă suedeză „Sfânta Treime“ din localitatea Bredared. Cu acest prilej, moaştele Sfintei Cuvioase Ana de Novgorod au fost strămutate, pentru o vreme, din Parohia ortodoxă suedeză „Sfânta Cuvioasă Ana de Novgorod“ din oraşul Eskilstuna, în chinovia din Bredared, unde vieţuiesc monahi suedezi convertiţi la Ortodoxie, informează Biroul de Presă al Episcopiei Europei de Nord.

După agapa creştină din incinta mănăstirii, Preasfinţitul Macarie, împreună cu părintele stareţ Dorotei şi cu preoţii şi credincioşii români din mai multe oraşe din Suedia, au organizat un pelerinaj în localitatea Husaby, în estul provinciei Gothland, la fântâna unde, în anul 1008, regele Olav Skötkonung, regina Estrid, copiii şi slujitorii lor au fost botezaţi de Sfântul Ierarh Sigfrid (Â1045), numit şi Luminătorul Suediei. La această fântână care poartă din vechime numele de „Fântâna Sfântului Sigfrid“, loc de primenire duhovnicească pentru numeroşii pelerini de odinioară, Preasfinţitul Macarie a săvârşit slujba sfinţirii apei şi i-a binecuvântat prin stropire cu Aghiazmă pe toţi participanţii la acest pelerinaj.

La 300 de metri de „Fântâna Sfântului Sigfrid“ se află o străveche biserică din piatră din secolul al XII-lea, construită pe locul alteia mai vechi, din lemn, din secolul XI. În faţa bisericii se păstreză mormântul regelui Viking Olav şi al reginei Estrid, părinţii Sfintei Ana de Novgorod, care, alături de fraţii ei, la botezul săvârşit de Sfântul Sigfrid în Husaby, a primit numele de Irina (Ingegerd). Nu avea împliniţi 20 de ani când s-a căsătorit cu Iaroslav cel Înţelept, principele Novgorodului, cu care a avut zece copii: şapte băieţi şi trei fete. După moartea soţului ei, a devenit monahie, primind numele de Ana. A trecut la cele veşnice la 10 februarie 1050, iar pentru sfinţenia vieţii ei şi pentru minunile săvârşite prin ea, Biserica Ortodoxă a trecut-o în rândul sfinţilor, împreună cu unul dintre fiii ei, Vladimir, ctitorul Catedralei din Novgorod.