Pelerinajul - paşi număraţi către cer

Uneori, vremea este mohorâtă şi friguroasă. În alte dăţi, e cald şi senin. Uneori, la rând pentru închinarea la moaştele Sfintei Parascheva se petrec şi 20 de ore. În alte dăţi - doar două. Numai Dumnezeu ştie care şi cum trebuie să fie încercările noastre. „Anul trecut am stat 17 ore la coadă, din Podu Roş. Nu contează distanţa pentru credinţa în Dumnezeu. Dumnezeu ne îndrumă paşii şi ştie El câţi avem de făcut“, spune Janeta, o femeie de 75 de ani din Galaţi.

Tanti Ecaterina are aceeaşi vârstă şi mulţumeşte lui Dumnezeu că nu ne dă niciodată mai mult decât putem duce. „Ne dă putere şi ştie câţi paşi putem face fiecare. Acum sunt bătrână şi tare bolnavă, am stat puţin la rând, dar bătrâneţea e grea şi osteneala a fost pe măsură. Dacă nu te oboseşti, degeaba intri în faţă. Paşii sunt număraţi. Trebuie ca fiecare să facă sacrificiul său. Acum câţiva ani am stat două zile şi două nopţi aproape. Ţin minte că aveam nişte pantofi noi, cu un pic de toculeţ. Nici n-am simţit că sunt încălţată, deşi, de obicei, nu se poate să nu mă doară picioarele de la încălţări abia cumpărate. Însă, eu n-am ştiut ce-i durerea!“, îşi aminteşte femeia.

Niciun pas şi niciun kilometru nu sunt în zadar. Asta ştiu inclusiv Sabina, George şi Alexandra. Au 11, 9 şi 7 ani şi au ajuns la Iaşi tocmai de la Prahova. 370 de kilometri şi câteva ore au de petrecut, în familie, până să ajungă să se închine la Cuvioasă. „Nu suntem obosiţi. Ne place. Mergem cu mama şi cu tata şi la alţi sfinţi din ţară, să ne rugăm pentru sănătate şi pentru înţelepciune“, povesteşte Sabina. E un exemplu pentru fraţii ei mai mici şi un motiv de bucurie pentru Sfânta Parascheva - care, an de an, primeşte vizita micilor creştini ca pe o comoară de mult preţ. (N.P.)