Podoabe rare păstrate în Tezaurul Sfântului Mormânt

Să pătrunzi în camera Muzeului, care aparţine Bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim, este o şansă pe care mulţi pelerini nu o au de la prima vizită la Locurile Sfinte. Locul adăposteşte un fragment din cinstitul lemn al Sfintei Cruci, o icoană deosebită a Maicii Domnului, multe sfinte moaşte, printre care şi mâna stângă a Sfântului Vasile cel Mare. Interesant este că vistieria păstrează şi o seamă de obiecte rare dăruite de-a lungul a peste patru secole de către domni şi alţi binefăcători români.

Abia spre seară am pătruns în răcoarea camerei, săpată la picioarele Golgotei, în care se află comoara Bisericii Sfântului Mormânt. Un preot grec ne-a deschis uşile masive şi a rămas aşezat la o masă până când întreaga mulţime de credincioşi a înaintat. Pătruns de un calm iremediabil, cu mişcări cuminţi şi fără să scoată vreun cuvânt, a primit pomelnice de la pelerini. Aici este singurul loc în care credincioşii pot lăsa pomelnice, pe care de obicei preoţii greci le pomenesc la Sfânta Liturghie.

Captivaţi de strălucirea şi diversitatea artefactelor de inegalabilă valoare artistică şi istorică, vizitatorii au fost impresionaţi la vederea fragmentului autentic din Sfânta Cruce, încadrat într-o icoană a Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, cei întocmai cu Apostolii. Majoritatea s-a închinat şi a sărutat cu evlavie preţioasa relicvă. Atenţi, au manifestat acelaşi comportament vizavi de numeroasele sfinte moaşte ale celor mai mari teologi ai Bisericii noastre, precum Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul și mulți alții. Mâna neputrezită a Sfântului Vasile cel Mare este păstrată într-o raclă de argint post-bizantină, în interiorul căreia o altă raclă specială, aurită, permite vederea moaştelor de mare preţ. Racla aurită prezintă în partea de sus chipul Marelui Vasile, cu inscripția: Sfântul Vasile. De jur împrejur, se poate descifra greoi inscripția: „Mâna Marelui Vasile, afierosită de împăratul Nichifor în anul...”

Zestrea românească

Muzeul Sfântului Mormânt păstrează o salbă remarcabilă de obiecte de cult româneşti. Majoritatea daniilor s-au făcut între secolele al XVI-lea şi al XIX-lea. Înaintaşii noştri - domni, boieri, închinători moldoveni şi munteni - au oferit Patriarhiei Ortodoxe din Ierusalim numeroase danii, donaţii, ajutoare materiale şi hrisoave de înzestrare pentru susţinerea aşezămintelor ei de la Sfintele Locuri.

Redăm în cele ce urmează câteva dintre obiectele care există şi astăzi în Tezaurul Bisericii Sfântului Mormânt, însoţite de notaţiile descriptive ale părintelui arhimandrit Ioanichie Bălan în cartea: „Pelerinaj la Mormântul Domnului”.

Chivot de argint şi aur, dăruit Bisericii Sfântului Mormânt de arhimandritul Dionisie Filipopolitul, egumenul Mănăstirii Cetăţuia din Iaşi, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Acest obiect sacru simbolizează pe Maica Domnului şi este destinat să păstreze Sfânta Împărtăşanie pentru cei bolnavi.

Tetraevanghelul lui Ştefan Rareş, domnul Moldovei, dăruit Bisericii Sfântului Mormânt în anul 1549. Este ferecat în argint aurit şi poartă pe el inscripţia donatorului.

Tetraevanghelul lui Matei Basarab, scris cu cheltuiala sa de monahul athonit Antim din Mănăstirea Iviru şi apoi donat Bisericii Sfântului Mormânt în anul 1643. Este ferecat în argint aurit, cu frumoase ornamente, şi poartă la sfârşitul său portretele ctitorilor donatori, Matei Basarab şi soţia sa, Elina.

Epitrahilul brodat cu fir de aur şi argint, din porunca lui Gheorghe Ştefan, domnul Moldovei, şi a soţiei sale, Safta, în anul 1653, donat apoi Sfântului Mormânt.

Acoperământ brodat cu fir de aur şi argint, dăruit Bisericii Sfântului Mormânt la începutul sec. al XIX-lea, de Eufrosina Calimah, soţia lui Alexandru Şuţu, domn al ambelor ţări. Aerul poartă în centrul lui stemele Moldovei şi Ţării Româneşti.

Ripidă dăruită Bisericii Sfântului Mormânt de Radu Paisie, domnul Ţării Româneşti (1535-1545), cu portretul ctitorului donator şi al fiului său, Pătraşcu cel Bun (1554-1557).

Sabia Sfântului Mucenic Constantin Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti (1688-1714), are inscripţia: „Tu, Împărate nebiruit, Cuvânt al lui Dumnezeu, Stăpâne Atotţiitorule”. Nu se ştie când şi în ce împrejurări a ajuns această sabie în posesia tezaurului, dar ea se păstrează aici cu respect, ca mărturie a unui mare domn creştin, martirizat pentru credinţă şi susţinător al Locurilor Sfinte.

Nu puţine dintre obiectele donate s-au pierdut ori s-au înstrăinat din cauza contextelor istorice nefavorabile. Acelaşi lucru se poate afirma şi despre manuscrise şi documente de danie. Majoritatea au dispărut. Altele sunt încă nestudiate şi aşteaptă să fie puse în valoare.