Preotul Dragoş Munteanu şi-a întrerupt cei 42 de ani de slujire

Pe 21 octombrie 2010, în urma unei istovitoare suferinţe, a trecut la cele veşnice pr. Munteanu Dragoş, parohul Bisericii "Sf. Cuv. Parascheva". Decanul preoţilor activi din Protopopiatul Piatra Neamţ s-a stins din viaţă în urma unui nefericit şi tragic accident petrecut pe o schelă ridicată în faţa bisericii în ziua de 2 octombrie, soldat cu multiple traumatisme care i-au adus în final decesul.

Pr. Munteanu Dragoş s-a născut în familia pr. dr. Munteanu Constantin. După şcoala primară a urmat cursurile Seminarului de la Mănăstirea Neamţ, în perioada în care acesta avea ca formatori şi modelatori de conştiinţe tinere o pleiadă de profesori foarte buni, oameni de mare prestigiu cultural şi intelectual, unii dintre ei fiind retraşi sau siliţi să se retragă la Neamţ, din faţa furiei comunismului.

Cu profesori de acelaşi calibru avea să se întâlnească şi la Institutul Teologic din Bucureşti pe care îl absolvă în anul 1968. În acelaşi an s-a căsătorit cu Lucica Romaniuc şi la 1 octombrie 1968 este numit preot la parohia Chişcăreni, comuna Şipote, judeţul Iaşi, începând să slujească efectiv cu ziua de 26 octombrie, după ce la sărbătoarea Cuvioasei Parascheva fusese hirotonit preot de vrednicul de pomenire patriarh Iustin Moisescu, pe atunci Mitropolitul Moldovei şi Sucevei.

După 6 ani de activitate, care au însemnat reorganizarea parohiei din toate punctele de vedere, revine în judeţul Neamţ, în postul II la parohia Gârcina, slujire ce a însemnat activitate la biserica din satul Almaş, pe atunci filia parohiei Gârcina. După numai un an se transferă din nou în judeţul Iaşi, la parohia Popeşti, unde activează timp de 2 ani. La 1 ianuarie 1977 este transferat în postul de preot II la parohia "Buna Vestire", Dărmăneşti (Piatra Neamţ), unde rămâne tot pentru 2 ani, după care la 1 ianuarie 1979 se transferă cu tot cu sector la parohia "Sfinţii Trei Ierarhi" din Piatra Neamţ, iniţial ca preot II, slujind împreună cu vrednicul său tată, care îi predă postul de paroh în 1984, cei doi slujind împreună până la pensionarea pr. Constantin Munteanu, iar din 1994, când face ultimul transfer, a slujit la parohia "Cuvioasa Parascheva", pentru care sfinţise locul de biserică în "măgura Dărmăneştilor" încă din anul 1990. Construcţia bisericii, pe care şi-a asumat-o şi ca diriginte de şantier, reprezintă marea realizare a celor 42 de ani de neîntreruptă slujire preoţească.

"În sfârşit, văd şi eu un proiect demn de anul 2000"

Biserica monumentală, adevărată catedrală, construcţie reprezentativă pentru ceea ce s-a proiectat şi realizat după 1990 în eparhia noastră este, practic, o lucrare de familie, proiectul de arhitectură aparţinând arhitectului Nicolae Munteanu, cumnatul pr. Dragoş Munteanu.

La prezentarea proiectului, în anul 1991, Preafericitul Daniel, Mitropolitul de atunci al Moldovei şi Bucovinei, a exclamat: "În sfârşit, văd şi eu un proiect demn de anul 2000".

Prin jertfa tuturor enoriaşilor şi a altor binecredincioşi creştini din alte localităţi din judeţ, monumentala construcţie a fost înveşmântată şi într-o frumoasă pictură murală în tehnica fresco şi a fost târnosită în data de 5 octombrie 2008 de către IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, alături de IPS Calinic al Argeşului şi Muscelului, de PS Calinic Botoşăneanul şi de PS Ioachim Băcăuanul. Soborului de arhierei i s-a alăturat şi un mare sobor de preoţi şi diaconi, ziua aceea rămânând una de neuitat şi de neegalat în frumuseţe şi trăire duhovnicească.

Slujba înmormântării pr. Dragoş Munteanu, săvârşită duminică, 24 octombrie, a fost precedată de slujba Sfintei Liturghii oficiată de IPS Calinic al Argeşului şi Muscelului şi de un sobor de preoţi şi diaconi. Ea s-a desfăşurat în biserica ctitorită de dânsul, devenită neîncăpătoare, în ciuda dimensiunilor ei mai mult decât generoase. Numeroşi oameni s-au adunat şi s-au alăturat soborului de preoţi şi diaconi. La slujba înmormântării a participat ca invitat al familiei şi PS Ioachim, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului.

Personalitatea complexă a celui plecat pe calea veşniciei a fost evocată în cuvinte mângâietoare, pline de căldură sufletească de către IPS Calinic, cu care defunctul a fost coleg de seminar şi de facultate, de pr. prof. Mosor Constantin, de asemenea coleg pe toată perioada anilor de studii, şi de pr. Amarinei Alecu, în calitate de coleg şi împreună-slujitor, din anul 1996.

Trupul neînsufleţit a fost purtat pe umeri de mai mulţi preoţi tineri şi, după rânduială, după ce s-a făcut înconjurul bisericii, în tânguirea clopotelor, a fost aşezat în cripta construită lângă biserica pe care a iubit-o mai mult chiar şi decât pe cei trei copii (2 băieţi, ambii preoţi, şi o fată) şi pentru care a lucrat până la starea de jertfă.

Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace în împărăţia sa cea veşnică! (pr. Alecu Amarinei)