Primiţi colinda noastră?

O, ce veste minunată!

O, ce veste minunată

În Betleem ni s-arată

Astăzi s-a născut

Cel făr-de-nceput

Cum au spus proorocii.

Că la Vitleem Maria

Săvârşind călătoria,

Într-un mic sălaş,

Lângă acel oraş,

A născut pe Mesia.

Pre Fiul în al Său nume

L-a trimis Tatăl în lume,

Să se nască

Şi să crească,

Să ne mântuiască.

La poarta Raiului

Sus la poarta Raiului

Paşte turma Tatălui,

Linu-i lin şi iarăşi lin,

Bate vântul frunza lin,

Lin şi iarăşi lin.

Dar la turmă cine stă?

Oare cine stă?

Stă chiar Maica Precistă,

Maica Precistă.

Linu-i lin şi iarăşi lin,

Bate vântul frunza lin,

Lin şi iarăşi lin.

Lângă ea un legănel,

Da, un legănel,

Cu un copilaş în el,

Copilaş în el.

Linu-i lin şi iarăşi lin,

Bate vântul frunza lin,

Lin şi iarăşi lin.

Copilaşul când plângea,

Puiul când plângea,

Maica Sfântă-L legăna,

Maica-L legăna.

Linu-i lin şi iarăşi lin,

Bate vântul frunza lin,

Lin şi iarăşi lin.

Copilaşul când dormea,

Puiul când dormea,

Maica Sfântă îi cânta

Maica îi cânta.

Linu-i lin şi iarăşi lin,

Bate vântul frunza lin,

Lin şi iarăşi lin.

Steaua sus răsare

Steaua sus răsare,

Ca o taină mare,

Steaua luminează

Şi adeverează.

Steaua străluceşte

Şi lumii vesteşte

Că azi Curata,

Prea nevinovata,

Fecioara Maria

Naşte pe Mesia.

În ţara vestită,

Vitleem numită.

Magii cum zăriră,

Steaua şi porniră,

Mergând după rază

Pe Hristos să-l vază.

Şi dacă sosiră

Îndată-l găsiră,

La dânsul intrară

Şi I se închinară.

Cu daruri gătite

Lui Hristos menite,

Luând fiecare

Bucurie mare.

Care bucurie

Şi aici să fie,

De la tinereţe

Pân-la bătrâneţe.

Noi umblăm şi colindăm

Noi umblăm şi colindăm,

Florile, florile dalbe!

Şi pe Dumnezeu purtăm,

Florile, florile dalbe!

Mititel şi-nfăşăţel,

Florile, florile dalbe!

Şi la faţă-i frumuşel

Florile, florile dalbe!

Faşă dalbă de mătase,

Să-i fie moale la oasă.

Florile, florile dalbe!

Scuticel de usunic,

Florile, florile dalbe!

Moale să-i fie la trup.

Florile, florile dalbe!

Chichiuţă de bumbac,

Moale să-i fie la cap.

Florile, florile dalbe!

Dar ce este-n fundul ei?

Florile, florile dalbe!

Este-o piatră nestemată,

Ce cuprinde lumea toată:

Florile, florile dalbe!

Ţaringradul jumătate,

Rusalimu-a treia parte.

Florile, florile dalbe!

Florile, florile dalbe!

Bună seara la fereastră

Bună seara la fereastră,

La boieri, la dumneavoastră

Noi de câte ori vinim

Tot la masă vă găsim.

Staţi la masă întristaţi

Şi de gânduri rău mustraţi.

Vă gândiţi la viitori

Şi la anii trecători,

Cum aram cu plugul via,

Astăzi îndurăm robia,

Că boii s-au căsuit,

Plugurile-au ruginit.

Nu-i cu ce ara ogorul,

Să tragi brazdă cu tractorul.

Că pământul ce-l avem

Cu hârleţul îl săpăm

Şi de pluguri să uităm.

C-aşa Dumnezeu o dat,

Lumea toată s-o schimbat

C-o fost bine mai demult

Iar nouă nu ne-a plăcut.

C-o fost binele mereu,

Iar noi ziceam că-i rău.

D-amu-i rău, zicem că-i bine

Şi trudim şi azi, şi mâine

Şi muncim noi cu sudoare

Duminica-n sărbătoare....

La anuâ şi la mulţi ani!

Lăudaţi pe Domnul

Dormi Iisuse cald şi lin,

Îngeraşi din ceruri vin,

Să-ţi aducă flori şi stele

Să te-mbreci frumos cu ele.

Dormi Iisuse cald şi lin,

Îngeraşi din ceruri vin,

Ciobănaşi cu pas uşor,

Vin să-ţi cânte cântul lor,

Vin cu mieii lângă tine

Ca să-ţi fie cald şi bine.

Ciobănaşi cu pas uşor,

Vin să-ţi cânte cântul lor.

Mama îi priveşte blând,

Bucurie mare-având,

Le arată al ei odor

Şi primeşte darul lor.

Mama îi priveşte blând,

Bucurie mare-având.

Şi-ntreabă, şi-ntreabă

Şi-ntreabă, şi-ntreabă

Sfinţii pe Dumnezeu:

Doamne milostive,

Tot stăm să te-ntrebăm,

Şi-ntrebatu-te-am,

Din ce mir sau fapt?

Vinul şi mironul

Şi rumenul grâu?

Iar voi sfinţi părinţi,

Voi prea bine ştiţi.

Ştiţi când mă goneară,

Tot din casă-n casă,

Şi din masă-n masă,

Pân-la Erusalim,

Casa lui Crăciun,

Ş-a lui Dumnezeu,

Sfântă Duminică,

Dalbă Biserică.

Ş-acolo m-au prins,

Şi m-au răstignit,

Jos cu faţa-n sus.

Cruce de măr dulce,

Şi unde că-mi băteară

Pin tălpi şi prin palme.

Piroane de fier,

Ţinte de oţel.

În faţă le băteară,

În dos le ţintuiră,

Sânge ori ciuruiară,

Pahar sprijeneară,

Tot mir se făceară,

Şi-unde-L îmbrăcară,

Cu cămaşă verde,

Verde de urzică,

Rău trupţor băşică.

Şi-unde-o aşezară,

Lacrimi ciuruiară,

Pahar sprijeneară,

Şi-s-au dăruit.

Grâu pe la creştini,

Mir la mânăstiri,

Rod pe la norod,

Ca să se rodească,

Să se pomenească,

La mulţi ani trăiască!

La poarta lu împăratu

La poarta lu împăratu,

Mirelui bunu,

La poarta lu împăratu,

Mirelui bunu,

Şade-un mire rezematu,

Mirelui bunu,

De plesele arcului,

Mirelui bunu,

Şi se cere la vânatu,

Mirelui bunu,

Prin codri pi-un n-o umblatu,

Mirelui bunu,

Pe valea munteluiu

Mirelui bunu,

Tot se duse cât se duse,

Mirelui bunu,

Dete-n urma leuluiu,

Mirelui bunu,

Găsi leul aburatu,

Mirelui bunu,

Sub un spine mărăratu

Mirelui bunu,

Până mire se gândiare,

Mirelui bunu,

Săgeţile pregăteare,

Mirelui bunu,

Leul în tălpi îmi săreare,

Mirelui bunu,

Şi la luptă se puneare.

Mirelui bunu,

Zi de vară până-n seară,

Mirelui bunu,

Când fu colea către seară,

Mirelui bunu,

Leul duse şi nu-l puse,

Mirelui bunu,

Cu paivan de mălin verde,

Mirelui bunu,

De e drag cine-l vede.

Mirelui bunu,

Şi cu el la drum plecare,

Mirelui bunu,

Cam de-a lungul drumuluiu

Mirelui bunu,

Şi de-a dreptul câmpuluiu.

Mirelui bunu,

Maică-sa-afară ieşiare

Mirelui bunu,

Şi din grai aşa grăiare

Mirelui bunu,

Fericat Doamne, de mine

Mirelui bunu,

Ce băiat am mai scăldatu,

Mirelui bunu,

De-mi aduce leu legatu

Mirelui bunu,

Şi te, mire, veseleşte

La poarta lu împăratu,

Mirelui bunu,

La poarta lu împăratu,

Mirelui bunu.