Sărbătoarea Naşterii Domnului - Începutul unui timp nou

În ediţia de astăzi a "Ziarului Lumina" prezentăm cuvântul pastoral al Preasfinţitului Corneliu, Episcopul Huşilor. Acesta încheie seria scrisorilor pastorale ale chiriarhilor eparhiilor din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, adresate la praznicul Naşterii Domnului, care au fost publicate în ziarul nostru începând cu data de 20 decembrie 2010, în ordinea lor ierarhică, respectiv: pastorala Înalt Preasfinţitul Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a Înalt Preasfinţitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor (marţi, 21 decembrie 2010), a Înalt Preasfinţitului Eftimie, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului (ieri, 22 decembrie 2010).

Iubitorilor de Hristos preoţi, cuvioşilor vieţuitori ai sfintelor mănăstiri şi tuturor binecredincioşilor creştini,

Har, milă, pace de la Dumnezeu, Cel născut în Betleemul Iudeii, iar de la noi arhierească binecuvântare!

Astăzi ne-a adunat în sfintele biserici marea sărbătoare a venirii Mântuitorului în lume, care a coborât între noi oamenii spre mântuirea (salvarea) noastră din blestemul păcatului şi a morţii.

Sfintele Evanghelii vestesc bucuria Naşterii Domnului în cuvinte simple şi scurte, la acest eveniment nou şi unic sub soare participând cele văzute şi nevăzute: Fecioara Maria devine mamă, Betleemul Iudeii locul venirii Mântuitorului în lume, câmpul păstorilor locul arătării sfinţilor îngeri care aduc mesajul bucuriei şi păcii în lume; Dreptul Iosif îngândurat devine chipul adevăratei răbdări prin credinţa în mesajul ceresc; steaua şi magii care împreună călătoresc; toate vin să ne încredinţeze despre cele mai presus de fire, care astăzi se fac văzute, trăite şi mărturisite în această lume în care trăim şi noi.

Cel promis de Dumnezeu, după căderea omului în păcatul neascultării, vine în lume, făcându-Se ascultător Tatălui ceresc, asumându-Şi toate cele ale noastre afară de păcat, pentru eliberarea omenirii din tragedia înfricoşătoare a suferinţelor şi durerilor de orice fel care culminează cu moartea.

Astăzi cele ce proorocii cu sute de ani înainte au proorocit s-au împlinit prin venirea în Betleemul Iudeii a Fiului lui Dumnezeu sub chipul nevinovat al copilului al cărui glas aduce speranţa redescoperirii destinaţiei noastre finale.

Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos a adus pentru lumea sinceră, cu inima şi sufletul curat, bucuria eliberării şi împlinirea dorinţei de mântuire, însă pentru cei puternici ai timpului, dominaţi de setea răzbunării, a crimei şi nedreptăţii, venirea Lui a fost privită cu teama, tulburarea şi refuzul la chemarea smerită şi iubitoare a lui Dumnezeu, adresată oamenilor.

Astăzi promisiunea făcută prin Sfântul profet Isaia: "Iată fecioara va lua în pântece şi va naşte Prunc" (7, 14) se împlineşte, Cel ce era din veşnicie pe pământ a venit, iar noi oamenii în ceruri ne-am urcat.

Dumnezeu fiind, S-a făcut Om, fără să înceteze a fi Dumnezeu, în Naşterea Lui descoperim starea de umilinţă prin care El a mântuit lumea.

""El S-a făcut trup, ca să-L primească ieslea pe Cel pe care nu-L poate încăpea cerul. S-a aşezat în iesle, ca să fie hrănit de Fecioara, Cel ce hrăneşte lumea". De aceea, "Părintele veacului ce va să fie" (Isaia 9, 5) este ţinut ca prunc în braţe fecioreşti pentru ca şi magii să se poată apropia de El" (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la ziua Naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, P.G. trad. de Pr. D. Fecioru, Bucureşti, 2002, p. 30).

Taina credinţei noastre neştiută de îngeri (Colos. 1, 26), dar descoperită în Betleem ne cheamă pe toţi în faţa Mântuitorului spre a înţelege puterea iubirii Lui faţă de noi.

Iisus Domnul se arată nouă pentru ca în El să descoperim pe Dumnezeu Omul, care vine în lume aducând pacea, învăţătura, binecuvântarea cerului, şi mântuirea noastră a tuturor.

Această coborâre a lui Dumnezeu pe pământ a fost primită cu sufletul întărit prin credinţa cea dreaptă şi transmisă din generaţie în generaţie, prin melodia colindului sfânt, care descoperă prin cuvinte simple toată teologia întrupării şi scopul venirii Lui în lume.

Dumnezeu Preasfântul

Colindând pământul

A vrut să nu mai fie

Blestem şi urgie,

El trimise Fiul, s-alunge pustiul

Fiul se-ntrupează, lumea luminează

Fecioara Maria naşte pe Mesia ...

Aceste colinde (cântece de Crăciun) ne-au mângâiat copilăria, ne-au întărit credinţa şi ne-au dat puterea biruinţei asupra tuturor valurilor distrugătoare care ameninţau credinţa şi viaţa noastră.

Dreptmăritori creştini,

Sărbătoarea Naşterii Domnului şi în acest an vine după ce ne-am pregătit prin post şi rugăciune pentru a o primi aşa cum se cuvine.

Timpurile pe care le trăim sunt marcate de o criză economică cu efecte de neprevăzut pentru întreaga lume, şi aceasta se datorează nouă, pentru că am uitat de Dumnezeu şi de Biserica Lui, am încetat de a fi creştini, izolând şi negând taina minunii atât de necesară vieţii noastre spre a birui încercările şi ispitele care ne urmăresc peste tot.

La acestea se adaugă nedreptăţile, lăcomia, egoismul şi lipsa de dăruire către tot omul, fratele nostru care are nevoie de mângâiere, ajutor, încurajare într-o lume tot mai necredincioasă, robită de patimi ucigătoare de suflet şi trup.

Precum nu vrem să avem pe Dumnezeu în viaţa şi mintea noastră, tot aşa El se retrage dintre noi, "lăsându-ne la nebunia minţii noastre să facem cele ce nu se cuvin" (Romani 1, 28). Naşterea Domnului ne cheamă pe toţi să primim puterea iertării Lui, izvorâte din darul cerului şi descoperit în Betleem. Toţi oamenii sunt chemaţi astăzi să devină purtători de credinţă, nădejde, căci întunericul necunoştinţei se risipeşte prin puterea stelei care străluceşte în noaptea necredinţei.

Mântuitorul nostru ne îndeamnă să fim cu inima plină de compasiune faţă de cei bătrâni, singuri, uitaţi şi bolnavi, care aşteaptă glasul mângâierii şi mesajul bucuriei.

De asemenea, suntem chemaţi să naştem copiii spre a fi împreună lucrători cu Dumnezeu şi să-i creştem în învăţătura Sfintei Biserici; cu respect pentru părinţi, Biserică, şcoală şi muncă, care este izvorul bunăstării vieţii noastre.

În acest sens am realizat pentru prima dată în istoria Episcopiei noastre cu ajutorul lui Dumnezeu editarea primei cărţi de rugăciuni şi învăţătură de credinţă, tipărind-o cu litere mari şi pentru părinţii şi bunicii noştri, cărora greutăţile vieţii, vârsta şi încercările le-au diminuat puterea vizuală.

O mare împlinire o constituie şi ajutorul oferit pentru cei 70 de copii care merg la sfânta biserică şi la şcoală, cărora lunar le plătim 200 de lei pentru a-i sprijini, încuraja şi întări să rămână credincioşi practicanţi şi mesageri ai credinţei noastre, căci "dreapta credinţă spre toate este de folos având făgăduinţa vieţii de acum şi a celei ce va să vină" (I Timotei 4, 8).

Naşterea Domnului ne cheamă să redevenim creştini adevăraţi, care îşi împlinesc datoriile faţă de Dumnezeu, Izvorul vieţii noastre, şi faţă de Biserica Sa cea una, sfântă şi mântuitoare prin participarea noastră activă şi responsabilă la viaţa şi activitatea ei, pentru mântuirea sufletelor noastre.

În această zi de mare sărbătoare să redevenim făpturi noi, prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Lui spre iertarea păcatelor şi spre viaţa veşnică. Să vizităm pe cei bolnavi care aşteaptă zâmbetul şi bucuria mesajului Crăciunului.

Să trăim prin taina credinţei, împlinind binele, să ne apropiem de Dumnezeu, Izvorul vieţii noastre, şi Lui să-I încredinţăm toată viaţa şi nădejdea noastră! Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El se va apropia de voi! (Iacov 4, 8)

Anul nou de care ne despart doar câteva zile vi-l doresc cu binecuvântarea lui Dumnezeu, cu sănătate sufletească şi trupească şi depărtarea de orice lucru rău!

Bucuria credinţei şi roadele ei să fie văzute şi în viaţa noastră. Taina şi bucuria colindelor noastre sfinte să răsune din nou în fiecare casă unde nimeni nu trebuie să fie trist.

Al vostru către Hristos Mântuitorul, născut în Betleem, mereu fierbinte rugător,

† Corneliu,

Episcopul Huşilor