Sărbătoarea Sfântului Ioan cel Nou, la Biserica Nicoriţă din Iaşi

Biserica noastră l-a cinstit luni, 2 iunie 2014, pe Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, ale cărui sfinte moaşte se află în Catedrala arhiepiscopală din Suceava. În Iaşi a fost sărbătoare la Biserica Nicoriţă din cartierul Tătăraşi.

Biserica „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava“ - Nicoriţă din Iaşi a îmbrăcat luni, 2 iunie 2014, straie de sărbătoare. Duminică seara, Vecernia unită cu Litia a fost săvârşită de un sobor de preoţi, în prezenţa a numeroşi credincioşi. Predica de la finalul slujbei a fost adresată de pr. Ştefan Chiruţă, de la Parohia „Învierea Domnului“ - Dacia din Iaşi, şi a fost urmată de un cuvânt al părintelui Vilie Doroşincă, protopop al Protopopiatului Iaşi 2. După ce au primit litie, credincioşii au participat la o agapă frăţească în aşezământul social al parohiei. Luni dimineaţă s-au oficiat Utrenia şi Sfânta Liturghie, la finalul căreia pr. Ioan Rusu, de la Parohia „Sfinţii 40 de Mucenici“, a ţinut o predică referitoare la semnificaţiile sărbătorii Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. La final, a avut loc pomenirea celor adormiţi şi a ctitorilor sfântului lăcaş. În ultimii ani, Biserica Nicoriţă a intrat într-un amplu proces de reconsolidare şi restaurare cu fonduri de la Ministerul Culturii şi Patrimoniul Cultural Naţional. „Lucrările la sfântul lăcaş se derulează în prezent la faţadă şi la partea superioară. În acelaşi timp, se refac ocniţele prin înlocuire cu piatră sau cărămidă, pentru a reda ornamentele originale. În continuare, urmează tencuirea şi turnarea trotuarului. Apoi, vom intra în interiorul sfântului lăcaş, unde se vor pregăti pereţii pentru pictură“, a relatat pr. paroh Ioan Leonte. Istoria Bisericii Nicoriţă începe odată cu sosirea la Iaşi a moaştelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. În drumul lor, de la Cetatea Albă la Suceava, în anul 1402, moaştele Sfântului Ioan cel Nou au poposit o vreme aici. Hatmanul Nicoară, cumnat al domnitorului Miron Barnovschi, a zidit actuala biserică din piatră şi cărămidă, în stil moldovenesc. Mai întâi a fost mănăstire. Miron Barnovschi a înzestrat-o cu pământ, iazuri şi sate, la dezvoltarea ei contribuind şi alţi domnitori ai vremii. După secularizarea averilor mănăstireşti de la 1864, biserica a fost transformată în biserică de parohie, aşa cum a rămas până astăzi. (Constantin Ciofu)