Schitul de pe Muntele Mic

Alături de Muntele Semenic, muntele din apropierea municipiului Caransebeşul, numit Muntele Mic, a reprezentat dintotdeauna un simbol al Banatul Montan. Aici, pe o culme deasupra cabanelor, la marginea pădurii de brad, s-a înălţat biserica schitului cu hramul „Sfântul Prooroc Ilie“. Istoria schitului este legată de fondarea staţiunii în anul 1936.

În iulie 1936 a fost inaugurat Monumentul eroilor bănăţeni din lupta pentru reîntregire sau Crucea de pe Muntele Mic. Crucea a fost confecţionată din 8 tulpini de brad, oferite de Comunitatea de Avere Caransebeş, alese din pădurea de protecţie din apropiere, care au fost trase la locul de montaj cu 10 perechi de cai. Grupate câte două, aceste tulpini au format corpul principal al crucii. Crucea era înaltă de 25 m, fixată prin ancorare la sol pe o platformă metalică încastrată în stâncă şi era aşezată la cota de 1.670 m. Pe cruce au fost montate 4 proiectoare puternice şi o sirenă, alimentate cu energie de la o microhidrocentrală electrică. Pe timp senin, crucea era vizibilă noaptea din anumite puncte ale Timişoarei, dar mai ales din cupola de sub crucea catedralei. Pe lângă unităţile de primire a turiştilor şi alte realizări de infrastructură, în acea vreme s-a realizat şi construirea Schitului „Sfântul Ilie“.

Iniţiativa aparţine unor oameni de bună credinţă de la Primăria Timişoara şi de la Uzinele Electrice din Timişoara, care în 2 iulie 1939 au pus piatra de temelie a schitului, iar până la sfârşitul lunii octombrie bisericuţa lăcaşului a fost terminată. Dimensiunile bisericii sunt 9,20 m lungime şi 6,60 m lăţime. A fost sfinţită de episcopul Vasile Lăzărescu la 1 mai 1940. Biserica este construită din bârne de lemn, pe o fundaţie de piatră şi un soclu de 1,5 m. Pereţii din interior sunt tencuiţi şi pictaţi. Este compartimentată în altar, naos şi pronaos. Turla, foarte înaltă, de 20 m, este făcută după stilul bisericilor de lemn din Maramureş şi Munţii Apuseni. Iconostasul este sculptat în lemn de stejar, de către sculptorul Ştefan Gajo din Timişoara (a sculptat şi iconostasul din Catedrala mitropolitană din Timişoara). Nava şi turla bisericii sunt acoperite cu şindrilă.

Prin purtarea de grijă a Înalt Preasfinţitului Nicolae Corneanu şi prin contribuţia parohiilor din Protopopiatul Caransebeş, pictura din interior a fost executată de către Elvira Dăscălescu din Bucureşti, iar iconostasul a fost pictat de către pictorul Simion Bălan. Lângă bisericuţă s-a construit o clădire cu 5 chilii, bucătărie şi trapeză. Regimul comunist a confiscat clădirea anexă, iar călugării au fost nevoiţi să plece. Până în anul 1991 mănăstirea a funcţionat fără vieţuitori, de îngrijirea bisericii ocupându-se un credincios din localitatea Borlova.

De la 1 iulie 1991 s-a reluat viaţa monahală prin slujirea ieromonahilor Emanuel Boldea (1991-1995) şi Ilarion Iancu (1995-1999). Din anul 1999 egumen al acestui schit este ieromonahul Pantelimon Timiş, care a reuşit, cu ajutor de la credincioşi, să ridice lângă mănăstire o clădire ce adăposteşte chilii, trapeză (sală de mese) şi bucătărie. Recent, la biserica schitului s-a schimbat pardoseala şi s-a refăcut Sfânta Masă.

Crucea de pe Cleanţul Găina

În strânsă legătură cu schitul de pe Muntele Mic este crucea înălţată pe Cleanţul Găina. Între anii 2002 şi 2004, crucea iniţială construită din lemn de brad a fost înlocuită cu o cruce metalică, asemenea celei de pe vârful Caraiman. Acest demers a pornit la iniţiativa unor oameni de bună credinţă din Timişoara şi Caransebeş, cu sprijinul şi binecuvântarea IPS Nicolae, Mitropolitul Banatului, şi a PS Laurenţiu Streza, pe atunci Episcopul Caransebeşului. Noua cruce este mai mare, mai bine iluminată, când timpul este favorabil putându-se vedea din Timişoara.

Având în vedere importanţa acestui monument pentru întreg Banatul, Episcopia Caransebeşului, la iniţiativa PS Lucian, Episcopul Caransebeşului, cu participarea a sute de credincioşi, cu începere din anul 2006, la praznicul Înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie) organizează „Pelerinajul la Crucea de pe Muntele Mic“. De atunci, an de an, acest pelerinaj devine tot mai cunoscut, constituindu-se ca un important eveniment spiritual din viaţa Bisericii din această zonă a ţării. Pelerinajul este însoţit uneori de prezenţa unor sfinte moaşte.

În anul 2009, cu binecuvântarea IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, în cadrul pelerinajului au poposit moaştele Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului. De asemenea, în 2011, tot în cadrul pelerinajului din 14 septembrie, au fost aduse moaştele Sfinţilor Epictet şi Astion de la Mănăstirea Halmyris din Episcopia Tulcii.