Secerişul din Maramureş, la Muzeul Etnografic din Cluj-Napoca

Un articol de: Oana Rusu - 27 August 2013

Muzeul Etnografic al Transilvaniei, împreună cu Asociaţia Maramureşenilor din Cluj-Napoca, a organizat evenimentul “La seceriş ca în Maramureş“, în Parcul Etnografic „Romulus Vuia“ de pe dealul Hoia din Cluj-Napoca. Paiele se vor folosi pentru restaurarea unor monumente importante.

Evenimentul a avut loc la sfârşitul săptămânii trecute, dar continuă şi săptămâna aceasta, până este secerată întreaga holdă de grâu, aflată în incinta Parcului Etnografic „Romulus Vuia“. Vechile tradiţii de cultivare a pământului au fost prezentate publicului de un grup de maramureşeni veniţi de la Bârsana. Pălăguţă şi Dumitru Hodor, alături de colaboratorii lor, îmbrăcaţi în portul tradiţional specific, au folosit uneltele străvechi din lemn şi au urmat toate etapele care însoţesc această îndeletnicire a secerişului: rugăciunea de la marginea lanului, cântecele femeilor din timpul lucrului, cântecul bărbaţilor, împletirea cununilor de spice. În cadrul acţiunii a fost inaugurat şi cursul de cântece şi dansuri maramureşene, oferit gratuit de grupul folcloric „Maramureşul“. Evenimentul a beneficiat de participarea specială a fraţilor Ion şi Ilie Benţa, alături de Vasile Duşinschi, muzicanţi din Bârsana.

„Noi reprezentăm asociaţia maramureşenilor, iar Muzeul a fost gazda noastră. De dimineaţă, activităţile au început cu secerişul, într-o holdă de aproape 40 de ari. Am avut o înţelegere, la ieşirea din biserică, să venim la secerat, iar a doua zi dimineaţă am venit şi ne-am luat toate lucrurile, coasele, furcile, greblele şi alte instrumente necesare. Mai întâi am făcut legăturile, am secerat, am şi cosit cu o coasă specială, pentru grâu, care aşază spicele în aceeaşi direcţie, după aceea am strâns snopii, apoi am făcut clăi. Dar holda nu e gata, săptămâna aceasta vom continua lucrul“, a spus Nicolae Hodor, maramureşean de origine, în prezent cadru didactic al Facultăţii de Geografie de la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca.

Secerişul cu rugăciuni, cântări şi dansuri

Secerişul a inclus mai multe etape, după cum povesteşte Nicolae Hodor, care a secerat, alături de părinţii săi, Pălăguţă şi Dumitru Hodor, precum şi de cei apropiaţi.

„Partea cu făcutul clăilor a inclus şi căutatul parilor în pădure, tăiatul parilor pe care i-am adus aici, la holdă, i-am ascuţit. Au fost bătuţi parii şi s-au făcut clăile în cruce, câte patru snopi pe o direcţie, patru pe alta. Spicele se aşează înăuntru ca să nu fie mâncate de păsări. În final, s-au împletit cununile, una pentru gazdă, pentru boier, adică pentru director, în cazul de faţă, apoi pentru fete, care o poartă pe cap. S-a făcut şi cununa pentru crucea de la Bobotează, care se împodobeşte cu spice, busuioc, fuioare, un ştergar maramureşean, frumos ţesut. Se mai împodobeşte o cruce care se păstrează până la Bobotează în casă, alături de o cununiţă din grâu, care simbolizează bogăţia, mai ales că a fost un an bogat, cu vreme bună“.

Apoi, pentru a merge mai uşor lucrul, în timpul secerişului, toţi lucrătorii au cântat, au avut şi cântări bisericeşti care se cântă şi la mănăstire dar şi în câmp, îndeosebi pentru elogiul Sfintei Fecioare Maria, apoi cântece fie de singurătate, fie de tristeţe, de bucurie, de codru, de dor, legate de muncile câmpului.

„Când s-a terminat secerişul, am făcut o pauză de masă, am gustat şi un pic de horincă, apoi am trecut la joc, fiind şi primul curs de dans gratuit oferit de Asociaţia maramureşenilor pentru clujeni. Este un curs de cântece şi de hore maramureşene care va avea loc la fiecare sfârşit de săptămână aici, în acest foişor din Parcul Muzeului Etnografic, pe care noi l-am şi restaurat în urmă cu mai mulţi ani“.

Maramureşeanul din Cluj-Napoca a arătat că toate activităţile desfăşurate de grupul de secerători au fost iniţiate după ce s-a cerut ajutorul lui Dumnezeu. „De fiecare dată când începem un lucru, facem o rugăciune. Am făcut una la intrare, una când am încheiat munca pentru ziua de azi, dar o să mai fie o rugăciune de mulţumire când se va termina cu totul secerişul, când toată holda e secerată iar clăile sunt făcute“.

Paiele, necesare la restaurări

Nicolae Hodor a amintit că mai multe monumente au fost restaurate cu implicarea membrilor Asociaţiei maramureşenilor, între care şi bisericile de lemn, şi mai multe monumente importante din muzeu. „Biserica lui Horea este din Cizer, judeţul Sălaj, este scris pe ea «Lucrat Ursu», iar cealaltă este din judeţul Bistriţa Năsăud. Seamănă mult cu bisericile noastre maramureşene. În muzeu este şi o gospodărie frumoasă adusă din Maramureş, din Berbeşti, cu două curţi, una obişnuită şi una economică, cu o casă foarte valoroasă, ca de altfel, toate piesele din componenţa gospodăriei“, a mai spus Nicolae Hodor.

De asemenea, scopul activităţilor cu secerişul au, alături de partea demonstrativă, şi una practică, pentru că paiele se vor folosi pentru restaurarea unor monumente importante din cadrul Parcului Etnografic „Romulus Vuia“. „De aceea vom lua paiele cât mai lungi, ca să putem acoperi, pentru că este o problemă şi pentru muzeu, pentru că este foarte greu să găsească paie. Se găsesc doar din cele zdrobite de combine şi de batoze şi este nevoie să se lucreze tradiţional“.

Nicolae Hodor susţine ideea că tot ce este construit tradiţional este de durată, iar construcţiile moderne sunt rezistente doar în aparenţă . „Ceea ce este tradiţional este făcut bine, din materiale valoroase, ecologice, de multe ori procurate chiar din acel loc. M-am născut la Bârsana, la fel şi mama, iar tata e tot de acolo, dar prin străbunicul meu a ajuns la Slătioara, lângă Bârsana, unde am copilărit. Mă duc foarte des acasă, iar în Maramureş mai sunt unii care fac case în stil tradiţional, între aceştia fiind şi cei care mai păstrează şi portul şi cântecele adevărate“.

Pentru cei care doresc să cunoască adevăratele valori maramureşene, Asociaţia organizează întâlniri săptămânale, în zilele de marţi, la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, precum şi, periodic, la Parcul Etnografic al Muzeului, dar şi în alte locaţii, în cursul zilei de sâmbătă. „Din păcate, sunt mulţi «artişti» în Maramureş, dar puţini sunt cei care cântă autentic şi cântă foarte bine. De cele mai multe ori, la televiziuni sunt falsuri, rar apar unele manifestări cu adevărat autentice. Noi încercăm să îi invităm aici, la Cluj-Napoca, pe cei care păstrează folclorul autentic, în cadrul întâlnirilor maramureşenilor, la care sunt aşteptaţi şi clujenii“, a mai spus Nicolae Hodor.

Crucea cu spice de la Bobotează

Pălăguţă Hodor, din Slătioara - Bârsana, a venit la Cluj-Napoca pentru a da o mână de ajutor la seceriş. Ea a arătat că spicele de grâu sunt puse la cruce, arătând astfel respectul pentru darul dat de Dumnezeu.

„După seceriş se pune un snop de grâu la cruce. La Bobotează când umblă preotul să sfinţească casele, se iese cu crucea şi cu o lumină aprinsă, apoi, când preotul iese din casă, îl petrecem cu crucea până în sat. Grâul se face cunună împletită şi se pune pe cruce“.

În toate comunităţile tradiţionale, grâul însoţea, sub diferite forme, întreaga viaţă a omului, fiind prezent la cele mai importante momente, la naştere, la căsătorie şi la moarte.

„Grâul se folosea la cununia mirilor, în biserică. Preotul le punea mirilor cunună de spice pe cap. Tot la nunţi, când vin mirii de la cununie şi se duc la casa unde e nunta, acolo druşca ia un taler plin cu grâu şi aruncă din mână, peste nuntaşi şi strâgă urături“, a povestit Pălăguţă Hodor. „Iar când e la înmormântare, se pune crucea cu grâu pe perete, pentru că la noi, mortul e pus în casă, nu e la capelă“.

La fel, „la botez, se ţinea crucea lângă copil, iar când se scoatea copilul din casă, se punea crucea în legănuţ, lângă el, ca să fie ferit de lucruri rele“, a mai spus Pălăguţă Hodor care se pregăteşte, să sărbătorească, în 4 septembrie, 68 de ani.