Sfântul Ioan Botezătorul, dascăl al unității familiale

În ziua de pomenire a Tăierii capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, astăzi, 29 august, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale despre modelul de sfințenie al Înaintemergătorului Domnului și semnificația duhovnicească a sărbătorii din această zi.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat faptul că cinstirea deosebită acordată Sfântului Ioan Botezătorul în cultul Bisericii Ortodoxe reflectă măreția duhovnicească a acestuia: „Faptul că șase zile din an și fiecare zi de marți din săptămână sunt dedicate serbării Sfântului Ioan Botezătorul arată cât de mare este el în conștiința și evlavia Bisericii Ortodoxe, confirmând astfel ceea ce Domnul Iisus Hristos Însuși a spus despre el, și anume că Sfântul Ioan este cel mai mare om născut din femeie (Matei 11, 11). El este ultimul dintre prorocii Vechiului Testament, dar și cel care face legătura cu Noul Testament și este serbat de către Biserica Ortodoxă cu numele «Sfântul și Slăvitul Proroc, Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan». Ca Înaintemergător al venirii Domnului Iisus Hristos, el este cel pe care prorocul Isaia l‑a numit «Glasul care strigă în pustie zicând: Pregătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui» (Isaia 40, 3). Iar prorocul Maleahi îl înfățișează ca pe un înger, spunând: «Iată, Voi trimite pe îngerul Meu înaintea feței Mele» (Maleahi 3, 1). El este asemănat cu un înger, înaintemergător al lui Hristos, chipul Dumnezeului Celui nevăzut. Cuvintele «înaintea feței Mele» înseamnă «înaintea chipului Meu», care este Fiul, după cum spune Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Coloseni, că Iisus este «chipul Dumnezeului Celui nevăzut» (Coloseni 1, 15)”.

De asemenea, Patriarhul României a amintit că uciderea Sfântului Ioan Botezătorul a fost urmarea curajului său de a mustra public imoralitatea regelui Irod Antipa, care trăia nelegiuit cu Irodiada, soția fratelui său.

„Sfârșitul vieții sale a fost cauzat de faptul că el l‑a mustrat adesea în public pe regele Irod Antipa, care era unul dintre tetrarhi, adică unul dintre cei patru regi ai Israelului care au domnit după moartea lui Irod cel Mare Idumeul. (...) Regele Irod Antipa a fost un om pătimaș din punct de vedere moral, și‑a alungat propria soție din casă și a adus în locul ei pe soția fratelui său, Filip, care era și el rege tetrarh în partea de nord a Israelului. Astfel, soția regelui Filip, numită Irodiada, a locuit împreună cu fiica sa Salomeea în palatul regelui Irod Antipa. De aceea, Sfântul Ioan Botezătorul îl mustra pe rege, zicând: «Nu ți se cuvine să ții drept soție pe soția fratelui tău» (Marcu 6, 18). Din acest motiv, Irodiada îl ura pe Ioan și căuta să‑l omoare, însă regele Irod Antipa se temea de popor, fiindcă Ioan era considerat un om sfânt și drept, un proroc. Într‑o zi, în cetatea Maherus din Perea, situată dincolo de Iordan și de Marea Moartă, unde Irod Antipa avea un palat, acesta și‑a serbat ziua de naștere, făcând mare ospăț. La acea petrecere a dansat Salomeea, fiica Irodiadei, atât de frumos, încât regele Irod, amețit de băutură și plin de gânduri de desfrânare, a spus că‑i oferă dansatoarei Salomeea orice dorește. Aceasta a întrebat‑o pe mama sa, Irodiada, care a sfătuit‑o să ceară pe tavă capul Sfântului Ioan Botezătorul. Pentru că regele n‑a putut să‑și încalce promisiunea, el a trimis un paznic, cum ne spune Evanghelia după Marcu, să taie capul Sfântului Ioan Botezătorul și să i‑l aducă pe tipsie. Așa s‑a sfârșit viața pământească a Sfântului Ioan ­Botezătorul, la vârsta de 32 de ani”, a spus Preafericirea Sa.

Întâistătătorul Bisericii noastre a vorbit, apoi, despre mutările și descoperirile minunate din istoria cinstitului cap al Sfântului Ioan Botezătorul: „Capul Sfântului Ioan, conform tradiției Bisericii, a fost înmormântat în secret chiar la cetatea Maherus, în apropierea palatului regal, de către Ioana, soția lui Huza, un dregător al regelui Irod Antipa. Mai târziu, capul Sfântului a fost mutat în secret la Ierusalim și a stat multă vreme acolo până când, pe la mijlocul secolului al 4‑lea, doi călugări au luat capul și l‑au dus într‑o cetate în Siria, la Emesa. Acolo, peste un secol, Episcopul de Emesa l‑a expus la închinare pentru că Sfântul Ioan Botezătorul făcea multe minuni, mai ales vindecări. Astfel, aceste două aflări se numesc prima și a doua aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul, comemorate în ziua de 24 februarie a fiecărui an. După o vreme, capul a fost luat de la Emesa și dus la Constantinopol. Însă în timpul persecuției iconoclaste, în secolul al 8‑lea, ca să nu fie profanat, cinstitul cap a fost dus la hotarul dintre Imperiul Bizantin și Armenia. În secolul al 9‑lea, sfântul odor a fost dus înapoi la Constantinopol, în timpul Patriarhului Ignatie. Acolo, capul a fost din nou arătat mulțimilor, iar aceasta se numește a treia și ultima aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul, comemorată în ziua de 25 mai. În timpul Cruciadei a 4‑a din anul 1204, cruciații occidentali care au ocupat Constantinopolul au luat o parte din capul Sfântului Ioan Botezătorul și au dus‑o în Occident, la Amiens, în nordul Franței, într‑o biserică din acel oraș, unde se află și astăzi”.

În cele din urmă, Părintele Patriarh Daniel a pus în lumină semnificația duhovnicească a postului rânduit în această zi de sărbătoare, subliniind totodată rolul Sfântului Ioan ca dascăl al virtuților: „Această sărbătoare a Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul este însoțită de post aspru, adică în orice zi ar cădea sărbătoarea aceasta, chiar și duminica, de Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul se mănâncă de post, fiind dezlegare doar la untdelemn și vin. Acest lucru se săvârșește pentru că Biserica a hotărât să atragă atenția că mâncarea prea multă și beția amețitoare pot duce la decădere morală, la nedreptate și la crimă. Mulți conducători de popoare, când au devenit robiți de patima beției sau desfrânării, au luat hotărâri pripite și nedrepte și au vărsat sânge nevinovat. Sfântul Ioan Botezătorul ne învață, de asemenea, că trebuie păstrată unitatea familiei, mai precis fidelitatea dintre soț și soție, printr‑o cumpătată sau echilibrată viață, el fiind pentru creștini dascăl al pocăinței și al rugăciunii, al înfrânării, al unității familiale, al demnității umane și al dreptății sociale. Ca și Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, Sfântul Ioan Botezătorul este model ascetic și ocrotitor al monahilor și monahiilor”.