Sfântul Ştefan, primul martir al Bisericii

În ziua de prăznuire a Sfântului Apostol, Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, la Biserica "Sfântul Ştefan -Cuibul cu Barză" din Capitală a fost serbat hramul. Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi.

În a treia zi de Crăciun, Biserica a rânduit să fie sărbătorit cel dintâi martir al Bisericii, Sfântul Arhidiacon Ştefan. În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul a arătat că proto-martirul sau întâiul mucenic Ştefan este cel care a pus început treptei diaconiei. De asemenea, a evidenţiat Preasfinţia Sa, Sfântul Arhidiacon Ştefan, om foarte înţelept, cu multă frică de Dumnezeu, plin de Duhul Sfânt şi cu o credinţă puternică, a ajuns într-o contradicţie cu alţi iudei păzitori ai Legii Vechiului Testament, care nu reuşeau să-i stea împotriva înţelepciunii sale. "Iudeii acuzatori s-au umplut de ură împotriva Sfântului Arhidiacon Ştefan, a cărui faţă strălucea ca a unui înger şi, scoţându-l, l-au dus într-un loc unde l-au lapidat cu pietre. Sfântul Arhidiacon Ştefan, suportând chinurile din partea judecătorilor poporului evreu şi a celor care îl omorau cu pietre, s-a rugat pentru ei: "Părinte, nu le socoti lor păcatul acesta!" Aceasta este virtutea cea mai mare care ne impresionează la Sfântul Arhidiacon Ştefan. Pe lângă faptul că avea o credinţă puternică, statornică, de neclintit în Mântuitorul Iisus Hristos, pe care poate L-a văzut atunci când a fost răstignit pe Cruce şi Înviat din morţi, pe lângă faptul că avea nădejde în ajutorul şi purtarea de grijă în Dumnezeu, era cuprins de o iubire neţărmurită faţă de oameni. Iată, el este cel dintâi care a împlinit porunca Mântuitorului Iisus Hristos cu privire la iubirea semenilor noştri şi, mai mult decât atât, la iubirea vrăjmaşilor noştri. Vă închipuiţi cum cineva sub ploaia loviturilor de piatră să găsească în interiorul sufletului său puterea nu numai de a rezista durerii, ci, mai ales, de a rezista în faţa urii acelora şi să găsească puterea să iubească şi să se roage pentru ei", a spus Preasfinţitul Ciprian.

Sfântul Arhidiacon Ştefan, pildă vrednică de urmat

Sfântul Arhidiacon Ştefan nu întâmplător a fost numit de părinţii lui "Stefan", deoarece în limba greacă înseamnă "cel încoronat", "cel încununat". El este cel dintâi care s-a învrednicit să primească cununa sfinţeniei şi să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. "Sfântul Arhidiacon Ştefan este o pildă vrednică de urmat. Să medităm cu multă luare aminte la felul în care şi-a trăit viaţa acest arhidiacon tânăr, la felul cum şi-a închinat viaţa cu întreaga sa fiinţă Mântuitorului Iisus Hristos. Să facem fapte vrednice de pocăinţă, fapte vrednice de numele noastre de creştini", a îndemnat Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul. În încheiere, Preasfinţia Sa a transmis urările de bine şi de bucurie celor care

şi-au serbat onomastica.

La finalul Sfintei Liturghii, părintele paroh Daniel Benga a mulţumit Preasfinţitului Episcop-vicar patriarhal pentru prezenţa Sa în mijlocul credincioşilor atât ca învăţător sau ierarh al lui Hristos, cât şi ca părinte duhovnicesc. "Suntem conştienţi că, dacă avem un patron cu atâtea daruri şi haruri date de Dumnezeu, suntem şi noi chemaţi să împlinim aceste daruri şi aceste haruri în viaţa şi vocaţia pe care parohia noastră o are. Cred că fiecare parohie, inspirându-se de la patronul ei, trebuie să încerce să pună în practică marile virtuţi ale celui care o ocroteşte şi o păzeşte", a mărturisit părintele paroh Daniel Benga.

La hramul Bisericii Cuibul cu Barză au participat numeroşi credincioşi. "Vin de mult timp aici pentru că este biserica mea de suflet. Atunci când am avut nevoie de un sprijin sufletesc, aici l-am găsit. De asemenea, vin cu tot dragul, pentru că aici avem nu numai un preot, ci şi un părinte adevărat", ne-a declarat Mariana Rotaru.

În cadrul Parohiei "Sfântul Ştefan - Cuibul cu Barză" se desfăşoară diferite acţiuni filantropice, precum ajutorarea bătrânilor din aziluri, a familiilor sărace din parohie, a copiilor orfani, astfel părinţii slujitori împreună cu binefăcătorii devin mâinile milostivirii şi iubirii lui Dumnezeu.

Cu acest prilej, Biserica Cuibul cu Barză se află la aniversarea a 250 de ani de existenţă. În timpul regimului comunist, biserica trebuia să fie demolată pentru noua amenajare urbanistică a zonei Ştirbei Vodă, dar monumentul a fost salvat prin translarea lui cu 16 metri.