Sfinții Petru și Pavel și iubirea lor față de Hristos și de Biserica Sa

Sfinții Apostoli Petru și Pavel au fost cinstiți astăzi, 29 iunie, la Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale. Cu această ocazie, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un profund cuvânt de învățătură în care a subliniat faptul că aceşti doi apostoli au fost chemați de Domnul Iisus Hristos în moduri unice să slujească planului de mântuire a lumii și că, în ciuda parcursurilor distincte, ei sunt profund uniți prin mărturisirea dumnezeirii Mântuitorului, experiența pocăinței, iubirea statornică față de Biserică și jertfa lor martirică.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a pus în lumină că Dumnezeu are un mod unic de a‑i chema pe oameni la slujire, fapt care reiese și din viața celor doi Apostoli: „Sfântul Apostol Petru și Sfântul Apostol Pavel au fost chemați de Hristos să slujească Lui în planul de mântuire a lumii. Vedem că Domnul Iisus Hristos are un mod neobișnuit de a‑i prefera pe oameni. Sfântul Apostol Andrei este cel dintâi chemat la apostolie. Fratele său, Petru, este cel dintâi în listele Apostolilor, fiind și cel mai în vârstă dintre Apostoli. Cel mai tânăr dintre Apostoli, Sfântul Ioan Evanghelistul, este cel mai iubit de Iisus. Iar Sfântul Apostol Pavel este chemat mai târziu la apostolie, după Înălțarea la cer a Domnului Iisus Hristos, dar a devenit cel mai harnic sau cel mai zelos dintre Apostoli, cel care a lucrat cel mai mult pentru răspândirea Evangheliei lui Hristos și formarea de comunități creștine, de biserici locale. Așadar, vedem că Dumnezeu preferă într‑un mod unic pe fiecare persoană și, în același timp, preferința Sa este punere într‑o lucrare a celor pe care îi preferă, nu pentru meritele lor, ci tocmai pentru că El îi preferă și îi cheamă la misiune, la slujire. Aici remarcăm faptul că Sfântul Apostol Pavel este al 13‑lea dintre Apostoli, iar Dumnezeu are o libertate de a depăși propriul Său plan și simbolism al numărului 12, care simboliza cele 12 triburi sau seminții ale lui Israel. Dumnezeu are uneori o gândire meta‑matematică, adică mai presus de calculele omenești și de limitările simbolice. În acest sens, vedem că Sfântul Apostol Pavel dintr‑un mare prigonitor devine cel mai mare misionar al Bisericii. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur, cel mai mare admirator dintre Sfinții Părinți ai Bisericii al Sfântului Apostol Pavel, l‑a numit pe acesta «gura lui Hristos» și a spus că el a fost mai mare decât Avraam, decât Moise și decât toți profeții Vechiului Testament. Tot el spune despre Sfântul Apostol Pavel că lucrarea harului în el s‑a arătat așa încât «Dumnezeu a pus lupul să păzească oile». Adică a transformat un prigonitor al Bisericii în cel mai harnic păstor al Bisericii lui Hristos. Sfântul Apostol Pavel are deci conștiința aceasta că a fost ales pentru misiune încă din pântecele mamei sale. Această conștiință a dobândit‑o însă lucrând pentru Biserica lui Hristos”.

Totodată, Preafericirea Sa a evidențiat că, în ciuda parcursurilor distincte, Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt uniți prin mai multe trăsături care le‑au definit viața și misiunea: „Mai întâi, aveau în comun esențialul și plinătatea, și anume credința lor puternică în dumnezeirea lui Hristos și legătura lor vie cu Hristos Cel din ceruri prin rugăciune și prin ascultare smerită. Atât Sfântul Apostol Petru, cât și Sfântul Apostol Pavel au mărturisit de mai multe ori dumnezeirea lui Iisus Hristos. Sfântul Petru spune: «Tu ești Hristosul», adică Mesia, «Fiul lui Dumnezeu celui viu» (Matei 16, 16). Iar Sfântul Apostol Pavel a mărturisit că în Iisus Hristos locuiește trupește plinătatea dumnezeirii (Coloseni 2, 9), deoarece în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu S‑a arătat «în trup, S‑a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume și S‑a înălțat întru slavă» (I Timotei 3, 16) [...]. A doua trăsătură comună este că amândoi Apostolii au avut o puternică trăire sau experiență a pocăinței. Pentru că s‑a considerat pe sine mai fidel lui Hristos decât ceilalți Apostoli, Sfântul Petru s‑a lepădat de trei ori de Hristos în fața unei slujnice, zicând că nu‑L cunoaște. Dar apoi a plâns cu amar, s‑a pocăit, iar Iisus l‑a iertat și l‑a restabilit în slujirea de Apostol și păstor. De asemenea, Sfântul Apostol Pavel a regretat în toată viața sa că a fost persecutor sau prigonitor al Bisericii, înainte de a deveni Apostol al lui Hristos. [...] A treia trăsătură comună este că Sfinții Apostoli Petru și Pavel aveau în comun iubirea lor puternică față de Hristos și față de Biserica Sa. De aceea, Sfântul Apostol Petru spune că piatra cea vie este Hristos - nu el, Apostolul - și că toți cei care cred în Hristos sunt pietre vii care se zidesc pe această piatră Care este Hristos, piatra din capul unghiului (I Petru 2, 4‑8) [...]. A patra trăsătură comună este că Sfinții Apostoli Petru și Pavel au în comun și martiriul sau mucenicia lor la Roma. Din smerenie, Sfântul Apostol Petru a cerut să fie răstignit cu capul în jos pe colina Vaticanului, pentru a nu se asemăna cu Hristos, Care a fost răstignit cu capul în sus. Iar Sfântul Apostol Pavel, fiind cetățean roman, nu a fost răstignit, ci i s‑a tăiat capul cu sabia, fiindcă această moarte nu era atât de umilitoare și chinuitoare ca răstignirea. Decapitarea era numită «bona mors», o moarte bună, o moarte acceptabilă din punct de vedere al demnității”.

În cele din urmă, Patriarhul României a explicat simbolismul icoanei Sfinților Apostoli Petru și Pavel, care sunt ocrotitori ai celor privați de libertate și ai mai multor biserici: „Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt reprezentați în iconografia ortodoxă astfel: Sfântul Petru poartă în mână două chei, iar Sfântul Pavel Evanghelia sau o sabie. Cele două chei reprezintă cheile care deschid ușa Împărăției cerurilor, și anume pocăința și iertarea păcatelor. Fără pocăință și fără iertarea păcatelor dăruită de Hristos prin vocea și mâna duhovnicului nu poate intra nimeni în Împărăția cerurilor. Sfântul Apostol Pavel este zugrăvit în icoană ca purtând Evanghelia sau o sabie, care înseamnă sabia cuvântului, care desparte adevărul credinței de erezie, virtutea de păcat și sfințenia de patimile egoiste”.

În încheiere, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel le‑a urat tuturor celor care poartă numele celor doi Apostoli sau derivate ale acestora sănătate, mântuire, pace și bucurie de la Dumnezeu.