Simpozion Naţional de Muzicologie la Sibiu

Cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, azi, 4 decembrie, are loc la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Andrei Şaguna" din Sibiu Simpozionul Naţional de Muzicologie "Preotul compozitor Gheorghe Şoima (1911-1985)". Evenimentul, organizat de facultate, în colaborare cu Arhiepiscopia Sibiului, se va desfăşura în Sala de Muzică a instituţiei de învăţământ teologic şi se bucură de participarea mai multor muzicieni din întreaga ţară.

Simpozionul din acest an se doreşte a fi un cuvenit omagiu adus personalităţii şi operei părintelui profesor Gheorghe Şoima, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la naştere, în 13 februarie 2011, şi 25 de ani de la trecerea la cele veşnice, la 26 noiembrie 2010. Lucrările simpozionului sunt grupate în două secţiuni tematice: "Preotul profesor Gheorghe Şoima şi opera sa teologică şi muzicală" şi "Probleme actuale ale muzicologiei româneşti". Se vor lansa două cărţi ale pr. prof. Gheorghe Şoima: "Cântări religioase corale" şi "Scrieri de teologie şi muzicologie", editate anul acesta la Sibiu.

Câteva sumare repere biografice sunt necesare pentru a-i contura personalitatea şi bogata sa activitate. În cele trei sferturi de veac ale vieţii sale, petrecute în cea mai mare parte la Sibiu, oraşul său natal, după ce şi-a început studiile la Liceul "Gheorghe Lazăr" (1921-1928) şi la Academia Teologică "Andreiană" (1928-1932), şi-a continuat formarea de specialitate la Academia de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti (1932-1937) şi la Seminarul Pedagogic Universitar din Cluj (1937-1938).

A fost apoi hirotonit diacon (1938) şi preot (1939), începându-şi activitatea didactică pe postul de profesor suplinitor de muzică la Şcoala Normală "Andrei Şaguna" din Sibiu (1937-1941). În continuare, a activat pe rând ca profesor suplinitor de cântări bisericeşti şi tipic la Academia Teologică "Andreiană" (1941-1943), apoi conferenţiar pentru muzică bisericească şi ritual la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, până la pensionare, în 1976. Împreună cu Ilie Micu şi cu Cornel Arion, a făcut parte dintre iniţiatorii înfiinţării Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică (1946), apoi a Şcolii Populare de Artă din Sibiu (1949), la aceasta din urmă fiind şi profesor de armonie (1946-1959).

Dirijor la catedrală timp de 45 de ani

Cu o atât de îndelungată activitate preoţească şi didactică, Gheorghe Şoima a fost cunoscut şi a rămas în amintirea contemporanilor în primul rând ca un vrednic preot şi profesor de muzică. Însă, într-o aceeaşi măsură, a fost un apreciat dirijor de cor, conducând Corul Catedralei mitropolitane din Sibiu timp de 45 de ani, din 1940 până la sfârşitul vieţii, în 1985, ca şi alte formaţii corale, precum cea a Reuniunii Meseriaşilor (1939-1949), a Întreprinderii Poligrafice, a Sindicatului Învăţământ din Sibiu etc.

Pr. Gheorghe Şoima a fost, nu mai puţin, un remarcabil teolog şi muzicolog, a cărui operă publicată, deosebit de bogată, este uneori dificil de clasificat, aflându-se adesea la graniţa dintre teologic-bisericesc şi muzical-muzicologic. Astfel, el este autor de studii şi articole de muzicologie, dar şi cu caracter bisericesc, publicate în "Revista Teologică", "Mitropolia Ardealului", "Telegraful Român", "Îndrumătorul bisericesc" etc.

Viziune teologică asupra muzicii

Lucrările sale de muzicologie şi etnomuzicologie sunt importante nu doar pentru vremea la care au fost publicate şi numără titluri precum "Valoarea educativă a muzicii" (în Anuarul Şcolii Normale "Andrei Şaguna" din Sibiu - la 150 de ani de existenţă, "Funcţiunile muzicii liturgice", "Înfrăţirea popoarelor prin muzică" în vol. "Biserica şi problemele vremii", "Folclorul muzical religios" în "Studii Teologice", "Rolul înalt al cântărilor bisericeşti" şi "Cântarea în comun la Sfânta Liturghie" în "Îndrumătorul Bisericesc", "Muzica bisericească şi laică în Institutul Teologic din Sibiu" în "Mitropolia Ardealului" şi "Expresivitatea religioasă a psaltichiei româneşti contemporane" în "Biserica Ortodoxă Română". Dintre scrierile muzicologice cu caracter teologic (la fel de bine s-ar putea spune însă şi "scrieri teologice cu caracter muzicologic") atrage atenţia lucrarea "Funcţiunile muzicii liturgice", care se remarcă drept una dintre primele încercări româneşti ale ultimului veac de desfăşurare a unei viziuni teologice mai ample asupra muzicii bisericeşti. Mai trebuie subliniat, pentru toate scrierile părintelui Gheorghe Şoima, profundul caracter bisericesc şi calda purtare de grijă ce răzbate din ele pentru cei care ar putea citi respectivele scrieri, toate acestea iradiind dintr-o bogată experienţă personală a rugăciunii.

Compoziţii unice

O latură importantă a activităţii sale a fost cea de compozitor ce l-a îndreptăţit să fie membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (din 1952) şi preşedinte al Cenaclului Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, filiala Sibiu (din 1955). Diversa şi bogata sa creaţie componistică cuprinde lucrări bisericeşti şi laice, prelucrări folclorice, colinde, muzică simfonică şi vocal-simfonică, multe dintre acestea rămânând în manuscris. Între creaţiile cu caracter laic ale părintelui Gheorghe Şoma se numără "La joc" (1950), "Jieneasca" (1950), "Mândru-i jocul Haţegana" (1951), "Nunta ciobănească" (suită de cântece populare pentru cor mixt, 1955), "Suită de cântece ciobăneşti" (poem pastoral, pe versuri de C. Dragoman, 1956), "Cantata înfrăţirii" (1961), "Triptic pastoral" (pentru cor de femei, 1966), "Eu ştiu un basm ("baladă pe versuri de O. Goga, 1967), "Speranţa" (Madrigal, 1968) etc. Un loc cu totul special îl constituie creaţia sa simfonică, cu peste 20 de lucrări, între care: "Adagio molto espressivo" (1947), "Moment rapsodic" (pentru orchestră mare, 1951), "Jieneasca" (pentru orchestră, 1953), "Odă în memoria lui Gheorghe Lazăr" (1957), "Dans simfonic" (1958), "Triptic sibian" (1962), "Poem coregrafic" (1963), "Trei imagini simfonice" (1966), "Valsul studenţilor" (1966), "Alma Mater" (1969), Simfonia "Alpii transilvani" (1970).

Manuscrise nepublicate

În domeniul vocal-simfonic, "Octoihul de la Sibiu", oratoriu pentru cor, solişti şi orchestră simfonică" (1970), rămas în manuscris şi impresionant prin monumentalitatea sa, a fost prezentat în primă audiţie abia la 9 noiembrie 2006, în Sibiu. Constituie una dintre puţinele încercări de a utiliza cântarea tradiţională de strană din Ardeal, notată de Dimitrie Cunţanu, în cadrul unor creaţii ample aparţinând muzicii culte.

Revenind la creaţia sa componistică apropiată Bisericii, trebuie amintite o serie de lucrări corale religioase şi colinde: "Opt colinde pentru cor mixt" (Sibiu, 1943), "Heruvicul" şi "Ca pe împăratul" (în "Re" major, tipărite de Timotei Popovici în "Cântările Sfintei Liturghii pentru cor mixt", Ed. a III-a, Sibiu, 1943), "Axionul" şi "Tatăl nostru, tipărite în "Cântările Sfintei Liturghii pentru cor mixt", (Sibiu, 1998).

Multe dintre creaţiile sale corale religioase au rămas în manuscris, precum "Doamne, iubit-am podoaba casei Tale" (1965), "În Biserica măririi Tale stând", "Rugăciunea Sf. Efrem Sirul", "Psalmul I" ("Fericit Bărbatul"), "Psalmul 65", "Fraţii împreună", " Rugăciune" (pe versuri de M. Eminescu), "Pe pământ pace", "Cămara Ta", "Cântare dragostei creştine", "Stihiră" (la Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel), "Cercetatu-ne-a de sus", "Liturghia dogmatică în "La"" (1981).