Slujire arhierească la Mănăstirea Radu Vodă cu prilejul Schimbării la Faţă a Domnului

Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, s-a aflat în mijlocul părinților și pelerinilor Mănăstirii Radu Vodă cu prilejul sărbătoririi praznicului Schimbării la Față a Domnului. Ierarhul a săvârșit Sfânta Liturghie la Altarul de vară a așezământului monahal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

După citirea pasajului evanghelic al praznicului, Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre lumina arătată pe Tabor la Schimbarea la Față a Domnului. „Cel dintâi lucru la care ne invită această Evanghelie să reflectăm este lumina. În prima pagină Sfintei Scripturi ne aducem aminte de cuvinte Creatorului Care a spus „Să fie lumină!”. Întrucât luminătorii cei mari și mici, de la care primim noi lumină, au fost creați mai târziu, înțelegem că această lumină venea de la Dumnezeu, Care este singura Lumină adevărată. Lumina soarelui pălește înaintea Singurei și Adevăratei Lumini, care este Dumnezeu. El a alungat întunericul întâlnit înainte de creație și a adus lumina. Prezența Lui a adus această lumină, altfel de lumină, despre care Părinții Bisericii ne-au spus că este pururi fiitoare, adică o lumină care nu se va împuțina, care nu se va stinge cum se stinge lumina soarelui. Această lumină o avea Mântuitorul mereu, nu doar în ziua Schimbării la Față. Dacă Și-ar fi arătat mereu slava dumnezeirii Sale, ucenicii nu L-ar fi putut privi pe Iisus. Pe Tabor, pentru câteva clipe, când Mântuitorul Și-a descoperit slava Sa, ucenicii nu au putut-o privi. De aceea au căzut cu fața la pământ. Astfel de lumină a strălucit în viața multor oameni, chiar și a celor care s-au așezat sus, încercând să-L ignore pe Dumnezeu. Pe unii dintre aceștia, Dumnezeu i-a salvat din această prăpastie și i-a chemat să-L urmeze, pentru că Domnul, pe treptele Templului din Ierusalim, le-a spus ucenicilor: «Eu sunt Lumina lumii. Cel ce-Mi urmează nu va umbla niciodată în întuneric»”, a spus ierarhul.

Totodată, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a explicat legătura dintre bucuria întâlnirii cu Dumnezeu în rugăciune și măsura nevoinței fiecăruia dintre noi: „Bucuria ucenicilor este uneori străină nouă. Nu avem aceeași bucurie când suntem cu Domnul. Suntem foarte grăbiți și preocupați de alte lucruri, încât nu mai simțim bucuria ucenicilor, care au mărturisit că bine le era pe munte, cu Domnul. Dacă acele câteva minute ale rugăciunii noastre particulare sau comunitare sunt însuflețite de trăire, înseamnă că am putea și noi gusta din această bucurie negrăită pe care au avut-o ucenicii. Și dacă au avut-o ucenicii, au avut-o și alții în istorie, care s-au îmbrăcat în lumină, nu pentru că ar fi fost vrednici de ea, ci pentru că lumina și bucuria întâlnite pe Tabor s-au dăruit celor care s-au rugat mult și au avut o lucrare pe măsură”.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de membrii Grupului psaltic „Potirul” al mănăstirii.