Timpul vieţii conştiente - măsură a devenirii

La Centrul pastoral şi cultural "Sfântul Daniil Sihastrul" de la Durău, judeţul Neamţ (foto), s-a deschis aseară cea de-a V-a ediţie a Simpozionului naţional privind dialogul dintre teologie, filosofie şi ştiinţă, cu tema "Viaţa şi Conştiinţa - în orizontul temporalităţii - abordări teologice, filosofice şi ştiinţifice". La simpozionul care se va încheia duminică participă profesori de la universităţile din Iaşi şi Bucureşti, cercetători, împreună cu profesori de liceu, masteranzi şi doctoranzi prezenţi la şcoala de vară din cadrul proiectului internaţional "Cursuri despre relaţia dintre religie, filosofie şi ştiinţă din perspectivă creştin-ortodoxă". Cu acest prilej, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a transmis un mesaj de binecuvântare pe care îl redăm integral în cele ce urmează.

Este de remarcat şi de apreciat faptul că în ultimii ani, prin intensificarea cooperării dintre Biserica Ortodoxă Română şi universităţile româneşti se consolidează o perspectivă spiritual-sapienţială a relaţiei dintre teologie, filosofie şi ştiinţă, respectându-se totodată exigenţele academice de cercetare. În acest sens, dialogul permite atât depăşirea unor poziţii reducţioniste şi izolaţioniste, cât şi a unor înţelegeri şi atitudini bazate pe relativism şi sincretism. Pentru dezvoltarea adecvată şi onestă a dialogului este importantă depăşirea unei raportări ideologizate asupra cunoaşterii care a distorsionat semnificativ relaţia dintre teologie, filosofie şi ştiinţă, cultivându-se spiritul de divergenţă, nu de convergenţă. Acum însă, perspectiva sapienţială promovează convergenţa căilor de cunoaştere şi înţelege cunoaşterea ca îmbogăţire a vieţii umane în comuniune.

În numeroase domenii de vârf ale cercetării ştiinţifice de astăzi s-a renunţat la ideologia scientistă structurată pe autosuficienţă şi aroganţă, conturându-se cadrul favorabil pentru întâlnirea dintre perspectiva ştiinţifică, filosofică şi teologică. În acest context, prin participarea teologiei eclesiale la dialogul cu filosofia şi ştiinţa, pot fi actualizate cu fidelitate şi în mod creator reperele Tradiţiei biblice şi patristice într-un context cultural, filosofic şi ştiinţific diferit de cel al epocilor biblice şi patristice. În acest sens, Tradiţia eclesială, bazată pe revelaţia divină a originii şi finalităţii existenţei create, devine sursă de inspiraţie creatoare pentru întâlnirea dintre scientia şi sapientia, dintre ştiinţă şi înţelepciune, componente majore ale vieţii şi conştiinţei prezenţei umane în natură şi în istorie.

Un proiect semnificativ în cooperarea Bisericii Ortodoxe cu universităţile româneşti este şi acest Simpozion naţional dedicat dialogului dintre teologie, filosofie şi ştiinţă. Primul eveniment de acest fel a avut loc în anul 2007, tot la Mănăstirea Durău (judeţul Neamţ), iar ediţiile desfăşurate până acum au adunat un număr important de profesori, cercetători şi teologi din spaţiul universitar românesc.

În acest an, 2012, s-a semnat un protocol de cooperare între Patriarhia Română, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi prin Centrul de Cercetare Interdisciplinară în Religie, Filosofie şi Ştiinţă şi Universitatea din Bucureşti prin Centrul de Dialog şi Cercetare în Teologie, Ştiinţă şi Filosofie din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul". Acest protocol materializează cooperarea existentă între Biserică şi Universităţi în ceea ce priveşte relaţia dintre teologie, filosofie şi ştiinţă, intensificând şi întărind totodată asumarea programatică a perspectivei spiritual-sapienţiale în acest domeniu.

Anul acesta, în mod similar cu ediţia precedentă desfăşurată anul trecut (2011) la Mănăstirea Caraiman (judeţul Prahova), Simpozionul naţional dedicat dialogului dintre teologie, filosofie şi ştiinţă se desfăşoară în cadrul proiectului "Cursuri despre relaţia dintre religie, filosofie şi ştiinţă din perspectivă creştin-ortodoxă". Proiectul menţionat este rodul cooperării dintre Patriarhia Română, Centrul de Cercetare Interdisciplinară în Religie, Filosofie şi Ştiinţă al Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi şi Centrul de Dialog şi Cercetare în Teologie, Ştiinţă şi Filosofie din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Bucureşti.

Ediţia a V-a a simpozionului naţional, care include şi şcolile de vară din proiectul menţionat anterior, are tema "Viaţa şi Conştiinţa - în orizontul temporalităţii - abordări teologice, filosofice şi ştiinţifice". Este o temă de mare actualitate, cu numeroase implicaţii în aspectele care vizează întâlnirea dintre teologie, filosofie şi ştiinţă. Problematica timpului este una extrem de complexă, constituind o preocupare constantă pentru tradiţiile religioase ale lumii, pentru filosofie şi ştiinţă. În societatea contemporană bulversată de un ritm deosebit de accelerat al existenţei, amplificat artificial prin tehnologiile informaţiei de astăzi, este necesar să fie cultivate atât dimensiunea existenţială a timpului ca durată şi dăinuire a vieţii umane în comuniune, cât şi valoarea conştiinţei umane care dă sens timpului şi îl transcende spiritual prin aspiraţia la nemurire sau viaţă eternă.

Tradiţia vie a Bisericii oferă înţelegerea timpului nu doar având semnificaţia de cronos, ca succesiune a unor secvenţe temporale, ci timpul asumat în calitate de kairos, de timp binecuvântat şi privilegiat, pentru înnoirea şi transfigurarea existenţei, ca şansă de sesizare a lucrării lui Dumnezeu în istorie şi în viaţa concretă a fiecăruia dintre oameni. Prin înomenirea Fiului veşnic al lui Dumnezeu, viaţa veşnică a intrat în timpul trecător, deschizându-l spre eternitate, ca mod de existenţă nefragmentată şi netrecătoare, ca plenitudine de viaţă în comuniunea persoanelor distincte. În conştiinţa şi experienţa Bisericii, timpul trecător trebuie folosit de om pentru unirea lui cu Dumnezeu - Creatorul, Cel netrecător sau etern.

În această perspectivă, timpul trăit fără iubire de Dumnezeu şi de semeni poate fi răscumpărat prin credinţă, pocăinţă şi fapte bune, aşa cum ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel când zice: "Răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt" (Efeseni 5, 16). Fiecare clipă a vieţii umane poate constitui o şansă de comuniune a omului cu Dumnezeu şi cu semenii. Astfel, timpul devine o măsură a creşterii sau devenirii spirituale a omului în comuniunea cu Dumnezeu Cel veşnic viu.

Versetul de la Apocalipsa 3, 20 "Iată Eu stau la uşă şi bat" oferă perspectiva asumării timpului ca interval între chemarea lui Dumnezeu şi răspunsul liber al omului, aşa cum preciza sugestiv părintele Dumitru Stăniloae. Cu alte cuvinte, în timp se exprimă relaţia dintre iubirea smerită a lui Dumnezeu Care caută pe om şi libertatea de conştiinţă a omului de a-I răspunde sau nu. În acest sens, părintele Dumitru Stăniloae menţionează: "Timpul înseamnă pentru Dumnezeu durata aşteptării între bătaia Sa la poartă şi fapta noastră de a o deschide. El nu intră cu forţa în inima oamenilor. Timpul implică în acest sens şi libertatea, şi respectul acordat de Dumnezeu creaturilor conştiente. Unirea cu El în iubire nu se poate realiza fără răspunsul liber al oamenilor la oferta iubirii Sale. Dar Dumnezeu, aşteptând, trăieşte timpul fără să uite de eternitatea Sa".1

Considerăm că Simpozionul Naţional de Teologie, Filosofie şi Ştiinţă, aflat la cea de-a V-a ediţie şi având ca temă "Viaţa şi Conştiinţa - în orizontul temporalităţii - abordări teologice, filosofice şi ştiinţifice", va contribui la fructificarea întâlnirii dintre tradiţia teologică ortodoxă, gândirea filosofică şi cercetarea ştiinţifică, cu un impact semnificativ în rândul profesorilor de religie din mediul liceal, al preoţilor, studenţilor şi masteranzilor de diferite specializări din cele două centre universitare, Bucureşti şi Iaşi.

Dorim tuturor organizatorilor, oratorilor şi participanţilor bucuria unui dialog binecuvântat şi rodnic!

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

1 Pr. Dumitru Stăniloae, Teologia dogmatică ortodoxă, volumul I, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2003, pp. 191-192.