Un monument de spiritualitate şi cultură

Pentru locuitorii satului Bârghiş, biserica mare din localitate este mândria comunităţii. Ani în şir, biserica a fost reparată şi înfrumuseţată pentru ca ea să devină un lăcaş de cult de referinţă în zonă. Toate lucrările au fost realizate cu eforturile credincioşilor, care au plătit timp de zece ani pictura şi mobilierul nou.

Situat în judeţul Sibiu, pe Podişul Târnavelor, satul Bârghiş este o veche localitate transilvană, atestată documentar la 1357. Localitatea adăposteşte în cimitir o parcelă cu mormintele eroilor necunoscuţi din cele două războaie mondiale. Pe lângă acest loc important pentru istoria satului, cel mai semnificativ monument de spiritualitate şi cultură este vechea biserică din sat. Închinată Sfintei Parascheva, biserica mare din Bârghiş a fost zidită în 1872, prin eforturile deosebite ale credincioşilor din acea vreme. Documentele şi mărturiile vremii spun că fiecare familie a oferit pentru construirea bisericii câte 15 "clăi" de grâu.

Zidirea a fost săvârşită de un meşter sas din Mihăileni sau Răvăşel. În anii scurşi de la zidire, lăcaşul de cult a suportat mai multe reparaţii şi modificări.

Pictura, sfinţită de mitropolitul Antonie Plămădeală

Ultimele lucrări de restaurare şi renovare au fost iniţiate de actualul preot paroh, părintele Nicolae Piroş. Încă de la sosirea în parohie, în 1977, părintele Piroş a început lucrările de restaurare. După cum ne-a mărturisit, marea lucrare la care s-a gândit de la început a fost pictarea bisericii. Zugrăveala care a existat până la acea vreme era deteriorată şi a fost refăcută. Mărturiile ne arată că zugrăveala fusese realizată de un renumit meşter din Agnita, numit Hârţoagă. După un an de la zugrăvirea bisericii, s-a luat hotărârea de a iniţia lucrările de pictură.

"Am avut inspiraţia să-l alegem pe renumitul pictor Nicolae Govoreanu de la Blaj. Discuţiile şi negocierile au durat mai bine de jumătate de an. Ghinionul nostru a fost că a reuşit să vină să picteze pe timp de iarnă, fapt care ne-a îngreunat mult lucrul. Am ars două maşini de lemne pentru a usca pictura", ne-a spus părintele Nicolae Piroş.

Lucrările au început în 1988, în condiţii grele. Pictura a fost terminată în 1990, iar în 1992 a fost sfinţită de mitropolitul Antonie Plămădeală. "Lucrările au durat mult, pentru că pictorul Govoreanu lucra doar noaptea, cu un bec ce lumina din spate. Probabil că lumina zilei îl deranja, mai ales că avea probleme de vedere la un ochi", ne-a mai spus părintele Piroş.

Mobilier realizat la Neamţ

Costurile picturii au fost ridicate, dar fiecare familie a contribuit substanţial. Fiecare scenă a fost donată de câte o familie, care şi-a luat angajamentul să achite costurile timp de zece ani. După finalizarea picturii, s-a luat hotărârea de a se achiziţiona străni şi mobilier noi. Ca şi în cazul picturii, strănile au fost cumpărate în rate de familiile de enoriaşi. "Le-am făcut în comuna Vânători, satul Lunca, judeţul Neamţ, la meşterul Vasile Găman. Strănile, tetrapoadele, strana cântăreţului, analoagele şi uşile de la intrare au fost realizate la acest meşter, în stil moldovenesc. Costurile au trecut de un milion de lei din acea vreme. Îmi aduc aminte că veneam cu maşina cu mobilierul, prin munţi, şi auzeam tunurile, pentru că eram în plină revoluţie, în 1989", continuă părintele paroh.

Pe lângă lucrările amintite, la biserica din Bârghiş s-au mai făcut şi alte reparaţii. Acum doi ani, au fost schimbate geamurile vechi din fier cu geamuri termopan. Candelabrele au fost comandate la Bucureşti, la meşterul Popescu şi au fost făcute din sticlă de neon.

"În fiecare an am făcut câte ceva. Tot timpul am lucrat la biserică sau la casa parohială, încât am avut şantier mereu. Ne bucurăm că biserica noastră este în stare bună şi că nu există probleme cu igrasia. Am făcut nişte guri de aerisire în pod care ne-au scăpat de astfel de probleme", ne-a explicat părintele Piroş. Printre proiectele de viitor ale parohiei se numără realizarea unei copertine la exterior, reparaţii la trotuarul din curte, precum şi zugrăvirea bisericii din Apoş, o filie a Parohiei Bârghiş. Lăcaşul de cult din Apoş a fost pictat tot în timpul păstoririi părintelui Piroş şi sfinţit de mitropolitul Antonie Plămădeală.

Tradiţii păstrate la Bârghiş

Cu toate că Parohia Bârghiş se confruntă, ca majoritatea satelor româneşti, cu îmbătrânirea populaţiei prin plecarea tinerilor, viaţa comunităţii şi tradiţiile sunt încă vii. La toate lucrările amintite mai sus, enoriaşii, în special tinerii, au contribuit cu muncă fizică, iar oamenii sunt mereu alături de preotul paroh în toate activităţile.

"Chiar dacă mai sunt în sat aproximativ 130 de familii din cele peste 250, reuşim să organizăm diverse activităţi, în special la Crăciun. Colindătorii vin la biserică în număr foarte mare. În dimineaţa de Ajun, copiii mici pleacă prin sat cu steaua de la casa preotului, iar seara vin cu mic, cu mare şi colindă biserica, după care merg prin sat. Am ţinut foarte mult ca aceste tradiţii să nu se piardă", ne-a mărturisit părintele Piroş.

Cu toate că nu există un program social organizat, în parohie nu lipseşte grija faţă de cei săraci. Lipsa fondurilor însă nu permite organizarea unor ample proiecte social-filantropice. Nu au lipsit de-a lungul anilor nici pelerinajele la mănăstiri, în special la Mănăstirea "Brâncoveanu" de la Sâmbăta de Sus, la hramuri.