Volum dedicat relaţiilor interconfesionale

La Editura „Andreiana“ a Arhiepiscopiei Sibiului, în colaborare cu Presa Universitară Clujeană, a apărut recent o lucrare monumentală dedicată relaţiilor dintre Biserica Ortodoxă şi cea Luterană din Transilvania, într-o perioadă istorică foarte zbuciumată: de la 1848 până la Marea Unire din 1918.

Volumul „Ortodoxie şi Luteranism în Transilvania între Revoluţia paşoptistă şi Marea Unire“ a tânărului istoric şi teolog Mircea Gheorghe Abrudan, a fost lansată duminică, 26 aprilie, în Parohia „Adormirea Maicii Domnului“ din Cluj-Napoca. La eveniment au participat prof. univ. dr. Nicolae Bocşan, prof. univ. dr. Rudolf Gräf şi consilierul cultural al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, pr. dr. Bogdan Ivanov. În cadrul lansării, cartea a fost apreciată ca fiind o valoroasă şi riguroasă cercetare, dedicată istoriografiei Bisericii Ortodoxe din Transilvania din perioada Mitropolitului Andrei Şaguna, contribuind cu noi informaţii despre biografia şi opera Sfântului Ierarh.

Teză de doctorat

Volumul de peste 900 de pagini reprezintă teza de doctorat a lui Mircea-Gheorghe Abrudan, susţinută la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca. Impresionanta lucrare face parte din Colecţia Şaguniana a Editurii „Andreiana“ de la Sibiu, deoarece figura emblematică a Sfântului Ierarh Andrei Şaguna şi viziunea sa în relaţiile interconfesionale este firul roşu al acestui impozant volum de istorie transilvană.

„Cu toate că lucrarea nu este dedicată în mod special mitropolitului Andrei Şaguna, întregul ei cuprins poartă, într-o mai mică sau mai mare măsură, pecetea faptelor şi a gândurilor acestuia. Tânărul autor ne surprinde, în mod fericit, nu numai prin capitolele dedicate istoriografiei Bisericii Ortodoxe din Transilvania în epoca modernă şi biografiei culturale a mitropolitului, cât, mai ales, prin cele axate asupra relaţiilor ierarhului român cu mediul social-politic săsesc concitadin şi cu liderii de seamă ai Bisericii Evanghelice săseşti din Transilvania, capitole ce ilustrează în chip plenar înălţimea vocaţiei sacerdotale, marea capacitate de dialog, ascuţitul spirit diplomatic, înalta statură politică şi ampla viziune culturală, pe scurt, orizontul creştin şi european al Sfântului Ierarh Andrei Şaguna“, arată Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, în „Cuvânt de binecuvântare“.

Colaborare în interes naţional

Volumul lui Mircea-Gheorghe Abrudan suprinde din plin viaţa societăţii transilvane a secolului al XIX-lea, în care cele două comunităţi reprezentative, românii şi saşii, au convieţuit şi dialogat prin cele mai importante instituţii: Biserica Ortodoxă şi Biserica Evanghelică. Figurii sfinte a Mitropolitului Andrei Şaguna i se alătură cea a episcopului Georg Daniel Teutsch, ambii având un rol covârşitor în emanciparea celor două naţiuni şi în dezvoltarea unor relaţii interconfesionale moderne, realiste şi bazate pe respect reciproc.

„A fost meritul ierarhului român de a fi modificat imaginea saşilor despre Biserica Ortodoxă Română şi despre români. Relaţiile pesonale s-au dovedit esenţiale în stabilirea unei convieţuiri româno-săseşti, a unei colaborări necesare în momentele de cumpănă pentru cele două comunităţi. De-a lungul secolului al XIX-lea convieţuirea româno-săsească nu a fost lipsită de animozităţi, de dispute, mai ales pe tema românilor de pe Pământul Crăiesc, cum s-a întâmplat în timpul episcopatului lui Vasile Moga, când cererile românilor au fost combătute de liderii saşi. Disputa a dat naştere la polemici, a avut ecou şi în presa germană, demonstrând faptul că liderii celor două comunităţi au făcut legătura dintre problema naţională şi cea bisericească“, subliniază prof. univ. dr. Nicolae Bocşan în Prefaţa lucrării.

Nu sunt trecute cu vederea de Mircea-Gheorghe Abrudan şi importante colaborări ale Sfântului Andrei Şaguna cu liderii comunităţii săseşti în domeniul politic şi de susţinere a cauzei Transilvaniei în mediul european. Amintim aici colaborarea dintre Comitetul naţional român şi cel săsesc cu privire la misiunea Şaguna-Müller la Bucureşti, sau petiţia mitropolitului şi a lui Salmen înaintată comandantului trupelor imperiale din Transilvania, Puchner, cu privire la intervenţiile trupelor ruseşti. De altfel, în perioada zbuciumată a anilor 1848-1851, Sfântul Andrei Şaguna apare ca un adevărat lider naţional, cu mare trecere la Viena şi nu numai. Şi mai târziu, din documentele vremii şi din tot ceea ce a făcut marele mitropolit, se concluzionează lupta sa pentru a arăta legătura dintre Ortodoxie şi naţionalitate, dintre Biserica Ortodoxă şi neamul, limba şi cultura româneşti.

Pe de altă parte, Georg Daniel Teutsch a fost cel care a dus la naşterea conceptului de „Biserică populară“, într-o perioadă când naţiunea săsească şi-a redescoperit identitatea confesională şi mai ales sentimentul naţional al germanităţii. Constituţia Bisericii Evanghelice din 1861, la elaborarea căreia a avut un rol important Jakob Rannicher, este analizată de Mircea-Gheorghe Abrudan comparativ cu Statutul Organic al Mitropolitului Andrei Şaguna, pentru a stabili asemănările (criticii lui Şaguna acuzând adesea originea „protestantă“ a documentului) dar şi deosebirile fundamentale. Autorul demonstrează că principiile din Statutul Organic al Sfântului Andrei Şaguna sunt cele existente în organizarea Mitropoliei Carloviţului şi nu în Constituţia Evanghelică din 1861.

Rol de mediator

Structurată în patru părţi, urmată de anexe, indice de nume şi o consistentă listă bibliografică, lucrarea lui Mircea-Gheorghe Abrudan abordează numeroase aspecte din viaţa bisericească a Transilvaniei din secolul al XIX-lea şi din relaţiile Sfântului Andrei Şaguna cu reprezentanţii comunităţii săseşti. Amintim aici titluri de capitole şi subcapitole precum: „Contactele lui Şaguna cu mediul social, politic şi cultural săsesc“, „Andrei Şaguna şi superintendentul Georg Paul Binder“, „Andrei Şaguna şi episcopul Georg Daniel Teutsch“, „Andrei Şaguna şi Jakob Rannicher“, „Contactele lui Andrei Şaguna cu profesorul evanghelic Karl Kuzmany“, „Discursul identitar al elitei luterane săseşti“, „Johann Baptist Hirscher şi contemporanii săi“ şi „Statutul Organic Şagunian“. Autorul subliniază rolul mediator al Sfântului Andrei Şaguna între cele două naţiuni din Transilvania, care deşi la 1848 au fost apropiate de aceleaşi idealuri, după acele evenimente au continuat să fie în relaţii reci, favorizate de întemeierea Mitropoliei Ardealului şi de propagarea ideii de daco-romanism.

„Andrei Şaguna a încercat însă, în cursul întregii sale activităţi, să mediteze între cele două poziţii şi să găsească căi şi mijloace de dialog. Cel mai bun exemplu, în acest sens, îl oferă relaţiile cordiale pe care le-a cultivat cu profesorii Academiei de Drept, pe care i-a preţuit pentru capacităţile lor intelectuale şi i-a invitat de nenumărate ori în reşedinţa sa episcopală, pentru a lua masa împreună şi pentru a dezbate principalele subiecte ale zilei“, concluzionează autorul.