În cadrul manifestărilor solemne dedicate eroilor Revoluției Române din decembrie 1989, luni, 23 decembrie, la monumentul eroilor jandarmi de la Aeroportul Internațional „Henri Coandă” din Otopeni a fost
Zi de prăznuire la Mănăstirea Antim
Unul din cele mai cunoscute aşezăminte monahale din Capitală, Mănăstirea Antim, îşi sărbătoreşte astăzi ocrotitorul, pe Sfântul Ierarh Antim Ivireanul. Sfânta Liturghie este săvârşită de un ierarh delegat de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor numeros format din alţi arhierei, preoţi, ieromonahi şi diaconi.
Programul liturgic dedicat sărbătorii a început încă de aseară, cu slujba Privegherii. În această dimineaţă, credincioşii sunt aşteptaţi, începând cu ora 8.00, la slujba Ceasurilor, Acatistul Sfântului Ierarh Antim Ivireanul şi Sfânta Liturghie. Obştea mănăstirii a pregătit de asemenea aproape o mie de pachete alimentare pentru credincioşii care vor veni la sărbătoarea sfântului ocrotitor al mănăstirii. Biserica Mănăstirii Antim a fost construită în anii 1713-1715, la iniţiativa Sfântului Antim Ivireanul, Mitropolitul Ţării Româneşti. Mitropolit al Ţării Româneşti, autor al unor faimoase Didahii, ce reprezintă o colecţie de predici folosite la marile sărbători de peste an, Sfântul Antim Ivireanul a fost o personalitate culturală remarcabilă a literaturii române vechi. A fost cel care a înfiinţat prima bibliotecă publică în Bucureştiul de astăzi, în secolul al XVIII-lea. A fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1992. Realizarea artistică a mănăstirii reprezintă o mărturie elocventă a vieţii culturale bucureştene de la începutul secolului al XVIII-lea. Întregul complex - biserică, chilii, paraclis, clopotniţă, case egumeneşti - a fost executat, atât arhitectonic, cât şi pictural, potrivit planurilor întocmite de marele ierarh şi este singura biserică ridicată în sec. al XVIII-lea cu planul în formă treflată. La restaurarea din 1863 s-au adăugat amvonul şi cafasul, executate din lemn de stejar, de către Carol Storck, şi având acelaşi model sculptural cu stranele. Tradiţia menţionează că unele elemente din biserică, precum şi uşa masivă din lemn de stejar de la intrarea în biserică ar fi realizate de Sfântul Antim însuşi. (Cristian Bostan)