Aflarea cinstitelor moaște ale Cuviosului Petroniu Tănase
Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în perioada 23-29 aprilie 2023, o delegație a Bisericii Ortodoxe Române s-a deplasat în Sfântul Munte Athos, Grecia, pentru a lua parte la evenimentele prilejuite de deshumarea osemintelor Cuviosului Petroniu Tănase de la Schitul Românesc Prodromu, pe care Patriarhia Română l-a propus spre canonizare Patriarhiei Ecumenice.
Din delegația Bisericii noastre au făcut parte Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal; arhim. Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale din București; pr. Ionuț Gabriel Corduneanu, vicar administrativ patriarhal; pr. Michael Tița, consilier patriarhal; diac. Gheorghe Cristian Popa, consilier patriarhal; Dragoș Ianoși și Mircea Constantinescu, membri ai echipei TRINITAS TV care au asigurat transmisiunea evenimentului, şi semnatarul acestor rânduri.
Deshumarea Părintelui Petroniu Tănase a fost programată în ziua de joi, 27 aprilie 2023. Dis-de-dimineață, începând cu ora 3:00, au fost săvârșite Miezonoptica, Utrenia, Ceasurile I, III și VI, continuând apoi cu Sfânta Liturghie arhierească în cadrul căreia a fost pomenit și Părintele Petroniu, vrednicul stareț al Schitului Prodromu.
Către prânz, părinții au început să sape în mormântul Cuviosului Petroniu, până ce au ajuns aproape de locul în care era așezat în pământ trupul marelui nevoitor din pustia Viglei. În acest răstimp în care se săpa în mormântul Cuviosului Petroniu, am observat cum, rând pe rând, ajungeau la Prodromu grupuri de monahi athoniți de la chinoviile românești (schituri și chilii), dar și din mănăstirile grecești, mergând mai întâi la mormânt pentru a se închina, apoi în biserica mare a Schitului Prodromu pentru a aștepta începerea slujbei. Unii monahi au poposit mai mult timp la mormântul Cuviosului Părinte Petroniu, săvârșind în surdină un Trisaghion spre pomenirea părintelui lor duhovnicesc.
Am fost impresionat atunci când am văzut că au săvârșit o astfel de rânduială și doi monahi greci veniți de la Mănăstirea Filoteu. După ce a săvârșit slujba de pomenire, părintele ieroschimonah Iosif Filotheitul, cu o față senină, plină de bucurie, mi-a mărturisit ce mare binecuvântare consideră că a avut prin faptul că l-a cunoscut pe Părintele Petroniu. Spunea cât de mult s-a folosit de pilda vieții și de învățăturile acestui mare nevoitor și teolog.
La ora 13:00, în biserica mare a Schitului Prodromu a început slujba Vecerniei. La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Varlaam împreună cu părinții slujitori, membrii delegației Patriarhiei Române, ieroschimonahi veniți de la chinoviile monahale românești și grecești din Sfântul Munte Athos, fiind însoțiți de numeroși preoți și pelerini români, au ieșit în procesiune îndreptându-se spre mormântul Cuviosului Părinte Petroniu. Soborul de slujitori a fost însoțit de frumoasele cântări ale părinților de la Chilia Sfântul Ipatie și ale Grupului psaltic Iacov Protopsaltul, format din tineri teologi români, iubitori ai Sfântului Munte Athos.
În prima parte a zilei, timp în care s-a săpat la mormântul Părintelui Petroniu, vremea a fost mohorâtă. Vântul bătea cu putere și amplifica senzația de frig. Însă, după ce a sosit soborul de părinți slujitori la mormântul Cuviosului Părinte Petroniu și slujba deshumării a început, soarele a ieșit din nori și brusc tot spațiul s-a încălzit. Eram pe marginea gropii și pot să spun că acest fapt a fost constatat și de părintele Gheorghe Cristian Popa, lângă care mă aflam. Impresionat fiind de ceea ce se întâmpla, m-a întrebat dacă am sesizat această încălzire bruscă. I-am confirmat, spunând că este cu siguranță lucrarea minunată a Părintelui Petroniu.
Sarcina scoaterii din mormânt a osemintelor Cuviosului Părinte Petroniu i-a revenit părintelui ieromonah Matei Andriucă, unul dintre ucenicii marelui stareț prodromit. Părintele Matei a înlăturat cu multă grijă piatra care era pusă deasupra capului Părintelui Petroniu, sprijinită pe alte cărămizi, sub forma unui pod, spre a-l proteja. Veșmintele Cuviosului Petroniu erau întregi și neputrezite. Cu emoție vădită, întrucât mâinile îi tremurau, fiind conștient de măreția lucrării pe care o săvârșește, părintele Matei a început să îi desfacă camilafca și culionul. Cu multă grijă a luat capul pe care l-a sărutat și l-a dat mai departe spre a fi spălat de părinții rânduiți, care așteptau în jurul mormântului. Capul a fost așezat pe o tavă, după cum prevede rânduiala și prezentat credincioșilor de Preasfințitul Părinte Varlaam, care a binecuvântat poporul cu sfintele moaște. Apoi, rând pe rând, celelalte oseminte au fost scoase din groapă și așezate în lădițe pe care au fost inscripționate părțile importante ale corpului spre a putea fi identificate mai ușor osemintele în momentul așezării lor într-o viitoare raclă.
După otpust, Preasfințitul Părinte Varlaam a rostit un cuvânt de învățătură în care a evidențiat sfințenia vieții Părintelui Petroniu și activitatea duhovnicească pe care acest părinte a desfășurat-o atât în țară, cât și în Sfântul Munte Athos. Preasfinția Sa a precizat: „Mesajul pe care în această zi atât de importantă ni-l transmite Părintele Petroniu Prodromitul este acela de a urma pilda învățătorilor noștri care ne-au fost lumină și care, așa cum a făcut-o dânsul, au convins generații întregi că este cu adevărat o lumină în sfeșnic, pusă să lumineze tuturor. Prin inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, ca Patriarhia Ecumenică să îl înscrie pe Părintele Petroniu în rândul Sfinților Cuvioși, se pune această lumină a vieții lui în sfeșnicul calendarului, al Sinaxarului, ca să lumineze de acum încolo tuturor creștinilor care vor participa la slujbele de cinstire pe care Biserica le va rândui. Suntem cu toții, cei prezenți aici, fericiți că am avut prilejul și binecuvântarea de a participa la un eveniment atât de sfânt și împreună să ne rugăm sfinților care s-au nevoit de-a lungul veacurilor în această grădină a Maicii Domnului, la Cuvioșii Români, pentru că această inițiativă de canonizare a Părintelui Petroniu și a Părintelui Dionisie de la Colciu este doar un început. Aici în Muntele Athos, dar și în țară, există o mulțime de mărturii despre viața sfântă a altor nevoitori români care au viețuit în Sfântul Munte Athos”.
După încheierea cuvântului de învățătură, soborul de slujitori a mers în procesiune cu sfintele moaște până la biserica mare a Schitului Prodromu. Capul Cuviosului Petroniu a fost așezat pe o masă în centrul naosului, fiind cădit de Preasfințitul Varlaam, în timp ce strana a cântat de trei ori troparul Cuviosului Părinte Petroniu. Sfintele moaște au rămas apoi în mijlocul bisericii spre a se putea închina toți cei prezenți.
Acest eveniment duhovnicesc a produs o mare bucurie în rândul monahilor români aghioriți. Părintele Petroniu a reușit, din cer, să îi adune pe majoritatea monahilor români din Sfântul Munte Athos, în unitate de rugăciune, la Schitul Prodromu, acolo unde și-au sfințit viața mulți alți nevoitori care au fost pildă de răbdare în suferințe, modele de ascultare și dascăli ai rugăciunii, așa cum frumos este amintit și într-o stihiră din slujba Sfinților Aghioriți care se cântă în Sfântul Munte în a doua duminică după Rusalii: Prodromu a zămislit flori alese de sfințenie, întâiul ctitor Iustin1 și Nifon2 preavrednicul, Antipa3, Nectarie4 și pe alt Antipa5, iar pe urmă pe Petroniu. Acești mari cuvioși români care s-au nevoit în Schitul Prodromu, în frunte cu Părintele Petroniu, să ne fie ajutători și sprijinitori, mijlocind înaintea Preasfintei Treimi pentru sufletele noastre.
Note:
1 Ieroschimonahul Iustin Vlahul de la Prodromu (jumătatea secolului al XVIII-lea - 1816), întemeietorul Schitului Românesc Prodromu.
2 Ieroschimonahul Nifon Ionescu de la Prodromu (1799-1899), ctitorul (ziditorul) Schitului Românesc Prodromu.
3 Sfântul Cuvios Antipa Athonitul de la Calapodești (1816-1882), canonizat de Patriarhia Ecumenică în 1906, înscris în calendarul Bisericii Ortodoxe Române în 1992, iar în cel al Bisericii Ortodoxe Ruse în 2000.
4 Schimonahul Nectarie Crețu, cunoscut și sub numele Nectarie Protopsaltul (1804-1899).
5 Arhimandritul Antipa Dinescu (1858-1942), stareț al Schitului Românesc Prodromu în perioada 1900-1914.