Cinstire la ceas de seară pentru ocrotitorul cetății Bucureștilor

La Altarul de vară de pe Colina Patriarhiei a fost săvârșită în această seară, 26 octombrie 2025, slujba Privegherii în cinstea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, de către Preasfințitul Părinte Teofil de Iberia, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, înconjurat de un sobor de arhimandriți, protosingheli, ieromonahi și diaconi.

Rugăciunile săvârșite la ceas de seară pe Dealul Patriarhiei pe parcursul săptămânii ce a trecut au creat o atmosferă duhovnicească deosebită pentru miile de pelerini care și-au îndreptat pașii către casnicii lui Dumnezeu prezenți la „Baldachinul Sfinților”. Frumoasele slujbe de seară au culminat în ajunul hramului Catedralei Patriarhale, cu slujba Privegherii oficiată spre cinstirea Cuviosului Dimitrie cel Nou, care de 251 de ani ocrotește în mod nevăzut, dar perceptibil, cetatea Bucureștilor și pe locuitorii săi.

Alături de clericii prezenți i-au adus laudă de seară Sfântului Dimitrie câteva sute de credincioși și pelerini care au ocupat esplanada din fața Altarului de vară al Catedralei Patriarhale și au participat la rânduiala Privegherii oficiată de Preasfințitul Părinte Teofil de Iberia.

Preasfinția Sa a rostit, după slujba Vecerniei cu Litie, un cuvânt de învățătură în care, plecând de la momentul sfințirii picturii Catedralei Naționale petrecut în dimineața aceleiași zile, a vorbit despre sfințenia pe care o împărtășesc și casnicii lui Dumnezeu cărora creștinii le aduc cinstire în toată vremea: „De dimineață, am fost prezenți la marele pelerinaj organizat cu ocazia sfințirii Catedralei Mântuirii Neamului. Acolo, am cinstit sfințenia bisericii de zid. Până la momentul sfințirii, am văzut Catedrala aceasta ca pe un dar al poporului român cel binecredincios de pretutindeni pe care îl pune înaintea lui Dumnezeu în semn de recunoștință pentru binefacerile cu care mereu, cu îmbelșugare, le-a revărsat peste noi. De asemenea, până la sfințire am văzut această Catedrală ca pe un rod al binecuvântatei slujiri patriarhale a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. După momentul sfințirii, Catedrala a devenit însă darul lui Dumnezeu pentru noi toți. A devenit cu adevărat Catedrala Mântuirii Neamului pentru că oricine va intra în ea se va întâlni cu siguranță cu frumusețea Împărăției lui Dumnezeu. Am cunoscut foarte multe cazuri de oameni care s-au convertit la Ortodoxie doar după ce au intrat într-o biserică ortodoxă, unde au simțit acea pace care nu este din această lume. Cu adevărat, această Catedrală a devenit, după momentul sfințirii, o casă a lui Dumnezeu și o poartă a cerului. Acum, în această seară, ne-am mutat pe Colina Bucuriei la un alt pelerinaj, unde am venit să cinstim Biserica cea vie a lui Dumnezeu, să-i cinstim pe sfinții Săi, pe Cuviosul Dimitrie și pe toți ceilalți sfinți ale căror moaște se află așezate spre închinare în baldachin. Sfinții au devenit cu adevărat temple vii ale lui Dumnezeu. Sufletele lor îndumnezeite sunt acum împreună cu Domnul și se roagă pentru întreaga lume, dar fac și minuni, asemenea Domnului”.

De asemenea, Preasfinția Sa a explicat că harul Duhului Sfânt revărsat la sfințirea unui lăcaș de închinare este dobândit de fiecare creștin în parte la primirea Tainei Sfântului Botez și a Mirungerii, fapt care trebuie să îi responsabilizeze pe membrii poporului lui Dumnezeu care alcătuiesc Biserica Sa: „Aș vrea să vă pun la suflet faptul că noi, toți, suntem o casă a lui Dumnezeu, fiecare în parte. Sfințenia pe care a primit-o Catedrala Națională și toate celelalte biserici ortodoxe se află și în fiecare creștin ortodox, pentru că în momentul botezului toți am fost sfințiți cu apă sfințită și am fost unși pe toate mădularele trupului nostru cu Sfântul și Marele Mir. Tot cu apă sfințită și cu Sfântul Mir se sfințesc toate bisericile. Noi recunoaștem sfințenia bisericii de zid și avem mare evlavie dar, din nefericire, uităm că aceeași sfințenie apasă și asupra noastră din momentul botezului. Noi toți am devenit o casă sfântă a lui Dumnezeu. (...) Sfințenia nu este doar un privilegiu al sfinților, ci este un dar al lui Dumnezeu și o chemare pentru toți cei botezați. Sfințenia nu este altceva decât firescul vieții omului așa cum l-a dorit Dumnezeu atunci când l-a creat pe om și cum l-a redescoperit în Persoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos”.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de membrii Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, condus de arhid. Mihail Bucă.