Declarația Congresului studențesc aniversar
Reprezentanții studenților români din țară și diasporă au semnat o declarație finală la Congresul studențesc aniversar organizat luni la Mănăstirea Putna. Declarația vorbește despre relația sfântă dintre oameni și popoare, despre o economie care protejează omul, despre respectul pentru viața născută și nenăscută, despre importanța familiei și egalitatea în complementaritate a bărbatului și femeii și despre importanța legăturii cu ceea ce au construit strămoșii. Declarația Congresului studenţesc aniversar din 16 august 2021 a fost semnată în patru exemplare: unul se va păstra la Mănăstirea Putna, altul la Patriarhia Română, al treilea la Academia Română, iar ultimul va rămâne la reprezentantul studenților participanți la seria de manifestări „Serbarea de la Putna - 150. Continuitatea unui ideal”.
Noi, tinerii români de pretutindeni, din țară și din afara granițelor țării, ne-am întâlnit în 15 și 16 august 2021, în locul sfânt al Mănăstirii Putna, să aducem cinstire celor ale căror mâini și suflete au plămădit în 1871 Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni și Primul Congres al Studenților Români de Pretutindeni, spre afirmarea idealului unității poporului român.
În pregătirea manifestărilor din 1871, Comitetul provizoriu pentru Serbarea de la Mănăstirea Putna scria în apelul său către românime că „deși desfăcuți unii de alții în privința politică, ne unesc totuși aceeași limbă, aceleași obiceiuri și datine, aceeași religiune și credință politică și socială, de la Tisa pân’la Marea Neagră, de la Nistru și pân’la Balcani”.
Același ideal din 1871 l-au reamintit în istorie generațiile de la 1904, 1926, 1957, 1966, 1992, 2004, 2007, 2011, prin serbări naționale desfășurate la mormântul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare.
În anul 2021, a venit rândul nostru să înțelegem importanța idealului unității și să îl ducem mai departe, conștienți că, așa cum scriau Nicolae Teclu și Mihai Eminescu, „nici o piedică nu ne mai stă în calea scopului nostru decât doar propria noastră neglijență și ne-voință”.
Astfel, după 150 de ani, noi, în numeroase ateliere de lucru care s-au desfășurat online înainte de aceste zile aniversare, am reflectat la istorie, am analizat prezentul și am gândit cum poate fi construit viitorul.
Secțiunile au fost: Istorie și Identitate națională; Libertate, justiție și sistem politic; Românii de pretutindeni; Educație, artă și cultură; Economie, fiscalitate, antreprenoriat, energie, agricultură și mediu; Familie, muncă, politici sociale; Sănătate; Credință și teologie.
Fiecare grup de lucru a realizat zeci de pagini de concluzii în domeniul său de analiză, însă, în această Declarație, considerăm potrivit să exprimăm principiile esențiale pe care le-am desprins din analize și care considerăm că fac parte din fundamentele prin care fiecare generație își aduce contribuția sa la continuarea idealului unității românilor de pretutindeni.
Ele consună cu principiul unității culturale ca bază a unității naționale care a fost expus în 1871.
Principii pentru continuitatea idealului unității românilor de pretutindeni
Istorie
Cea mai profundă temelie a unității noastre ca popor este cea pusă de Dumnezeu. Suntem fii ai maicii România pentru că Tatăl Ceresc ne-a sădit în acest popor.
Istoria noastră reprezintă stâlpii pe care este zidit edificiul civilizației românești. Cu puncte luminoase sau mai puțin luminoase, ea ne arată devenirea noastră. Istoria noastră este singura pe care o avem și, mai ales, singura pe care putem construi. Preocuparea de a ne înțelege identitatea trebuie să fie necontenită, căci doar cunoscând trecutul putem păși conștient spre viitor.
Identitate
Suntem un trup creat din țărâna pământului românesc și însuflețit de credința unui rost pe care îl avem. Suntem o casă zidită de generațiile anterioare, în care fiecare nouă generație este chemată să fie conștientă că trăiește în casa patriei sale. Această conștientizare dă naștere respectului, recunoștinței și dragostei față de înaintași, unindu-ne în cuget și-n simțire cu ei.
Responsabilitate
Unitatea românilor din viitor se sprijină pe conștiința unității românilor din trecut, iar generația prezentă este liantul.
Să nu uităm îndemnul marelui patriot bucovinean Doxaki Hurmuzachi, care a scris copiilor lui și tuturor românilor în testamentul său din 1857: „Să nu uitați că aveți de împlinit trei datorii mari și sfinte, pentru care veți răspunde în fața lui Dumnezeu, înaintea oamenilor și a urmașilor noștri. Aceste trei datorii sunt: patria, limba și Biserica”.
Educație
Prin oameni educați, cu dragoste de țară și curajoși, s-a realizat România, ca stat. Și doar prin oameni educați, cu dragoste de țară și curajoși, își va continua existența ca stat. De aceea, avem responsabilitatea să educăm, în primul rând, în România și pentru România. Iar educația să transmită spiritul românesc, întemeiat pe repere clare și capabil de sinteze istorice majore.
Libertate
Reflexia asupra libertății include cadrul juridic, dar îl depășește, fiind o problemă de viață pentru fiecare om care vrea să trăiască demn.
Libertatea este un dar de la Dumnezeu, înscris în firea umană. Ea își are sensul în realizarea unității armonioase între om și întreaga existență. De aceea, ea se pierde prin corupția spirituală, care precedă alte forme de corupție, și prin folosirea ei împotriva sinelui și a aproapelui. Libertatea crește în omul onest și crește prin folosirea ei conform scopului său.
Românii de pretutindeni
Ca un părinte care este dator să poarte de grijă copilului, tot astfel România, ca Patria-mamă, are o datorie absolută față de regiunile istorice de lângă granițe și față de diasporă.
România are responsabilitatea menținerii legăturii lingvistice și culturale cu românii de pretutindeni.
România trebuie să valorifice toate posibilitățile și șansele prin care putem face un pas înainte în a-i aduce pe copiii săi acasă și a reîntregi familia națională.
Economia în sprijinul omului
Capacitatea de a crea bunuri și servicii este forma cea mai simplă prin care intrăm în legătură unii cu alții. Prin ea se poate exprima concret sprijinirea semenilor. Ca urmare, suntem datori să facem autostrăzi ale iubirii exprimate prin fapte concrete care nu doar să treacă Munții Carpați, ci să și unească prin responsabilitate, muncă și efort sufletele românilor, oriunde trăiesc. Prin bunuri și servicii se construiesc nu doar economia și societatea prezentului, ci și un liant patrimonial văzut între românii care au fost, care sunt și care vor fi.
Sănătatea
Ocrotirea vieții trebuie să fie permanent prezentă în preocupările noastre, căci fiecare om are o valoare supremă, un sens și o misiune în familia sa, în țara sa, în lumea întreagă. Unitate în această privință înseamnă și un sistem național de sănătate funcțional, dar și preocuparea onestă a fiecăruia față de binele celui de lângă noi, de la concepție până la moartea naturală.
Să tratăm suferința altuia cu empatie și dragoste, să respectăm demnitatea condiției umane și să îi privim pe cei bolnavi ca persoane integrale, nu prin prisma afecțiunii lor.
Este benefic să ne însușim cuceririle medicinei, este necesar să o facem păstrând dragostea față de semeni și respectând libertatea de conștiință a personalului medical și a pacienților.
Egali și complementari
Egalitatea și unitatea dintre oameni decurg din faptul că suntem creația lui Dumnezeu.
Unitatea noastră se clădește și prin complementaritatea vocațiilor noastre: să nu opunem domenii diverse, ci să cultivăm darul personal al fiecăruia ca mijlocul prin care putem lucra binele în comunitate, un bine de care întreaga comunitate are nevoie. Agricultura și cercetarea științifică, credința și arta, sportul și politica și toate celelalte domenii de preocupări și activitate nu sunt menite să ne divizeze prin diferențierea dintre ele, ci să ne unească prin roadele practicării lor cu onestitate față de specificul domeniului și față de semeni.
Familie, familia românilor, familia întregii omeniri
A.D. Xenopol, în Discursul festiv din 1871, a arătat cum, prin faptele sale, Sfântul Ștefan cel Mare a depășit granițele Moldovei și este un binefăcător al tuturor românilor și al întregii omeniri. „Ștefan cel Mare încetează de a fi eroul unei părți a țărilor locuite de români și devine un centru pentru toți de același neam. [...] Oamenii cei mari ai unui popor nu sunt ai cercului în care ei fură siliți să-și mărginească lucrarea; ei sunt ai neamului întreg, pe cât răsună aceeași limbă, pe cât se întâlnesc aceleași obiceiuri, pe cât se întinde legătura mai strânsă pusă de fire între sufletele omenești. Ba ei trec chiar peste cercul poporului lor și devin binele întregii omeniri”.
Toată experiența umanității arată importanța familiei, a poporului în care trăiește cineva și a relației strânse cu întreaga omenire a fiecărui om și a fiecărui popor.
Capacitatea de a face bine poporului și de face bine marii familii a omenirii se făurește în familie, în dragostea unică a unui bărbat și a unei femei, egali în demnitate și complementari în vocații, care se jertfesc unul pentru altul și împreună pentru copii. După cum s-a format aici, omul pășește în societatea țării sale și de aici își poate aduce contribuția la binele tuturor.
Studenți români de pretutindeni,
Români de pretutindeni,
În 1904, Nicolae Iorga scria despre candela de la mormântul Sfântului Ștefan cel Mare și despre lumina Marelui Domn aceste cuvinte: „Candela aprinsă deasupra mormântului său s-a stins uneori, în zile rele. Dar amintirea lui a luminat totdeauna în marea biserică a conștiinței neamului. Uneori mai tare, alteori mai slab, dar nici un vânt năprasnic n-a putut-o stinge. Și astăzi ea se înalță puternică, în marea flacără de mândrie și recunoștință ce pornește din toate inimile noastre”.
Am depus o candelă pe mormântul „apărătorului existenței române”. Continuitatea idealului unității naționale și binele pe care unitatea îl revarsă sunt simbolizate de această candelă. Este o candelă văzută - martor al candelei rugătorilor neamului românesc în Împărăția lui Dumnezeu, este o candelă care cuprinde în ea Urna din 1871, este o candelă în care uleiul dorințelor noastre de bine va arde și va lumina mereu, și mai puternic în momentele de grea încercare, întru împlinirea unității de neam, din generație în generație. Aceasta este semnificația ei.
Am realizat Congresul studențesc aniversar nu doar pentru noi, ci și pentru generațiile viitoare. Fie ca idealul unității, exprimat în 1871, idealul Marii Uniri, idealul libertății și adevărului care a continuat chiar și în timpul represiunii identității istorice și religioase din regimul comunist, să rămână datoria tuturor generațiilor care vor urma!
Mottoul Serbării din 1871, „Uniți în cuget, uniți în Dumnezeu”, rămâne un ideal continuu, care se împlinește prin credința în el și prin fapta jertfelnică în clădirea lui perpetuă.
Având conștiința că „acolo unde este inima tinerilor, acolo este viitorul”, adresăm o chemare către tinerii din generația noastră: Să fim naționali, cu fața spre universal! Să fim verticali, păstrând același ideal!
Să fim uniți ca români și așa ne vom împlini menirea!
Așa să ne ajute Dumnezeu.