Imnul Maicii Domnului „Axion Estin“

Icoana Maicii Domnului "Axion Estin" se află în Biserica Protaton, Careia, în Chilia "Adormirea Maicii Domnului", aşezată lângă Schitul "Sfântul Andrei". Până spre sfârşitul secolului al X-lea, aceasta era aşezată într-o chilie, numită astăzi "Axion Estin". Pe lângă lucrarea acesteia într-un deosebit şi duhovnicesc stil, icoana este minunată prin descoperirea rugăciunii "Cuvine-se cu adevărat".

În anul 980, un ucenic se ruga în faţa icoanei cu rugăciunea "Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim". Ucenicul se afla singur în chilie, bătrânul său fiind plecat la o priveghere în Biserica Protaton. În acel moment, a apărut Sfântul Arhanghel Gavriil, în chipul unui călugăr pelerin. Ucenicul l-a poftit în chilie şi au început amândoi să oficieze slujba Utreniei. Ajungând la cântarea a noua a Canoanelor, ucenicul cânta simplu "Ceea ce eşti mai cinstită", cântare păstrată de la Sfântul Cosma Melodul, făcătorul de cântări. Călugărul a cântat astfel cântarea: "Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi preanevinovată şi maica Dumnezeului nostru", la care a adăugat rugăciunea pe care deja o ştia şi ucenicul, "Ceea ce eşti mai cinstită". Plăcându-i mult acest adaos, ucenicul l-a rugat pe călugăr să i-o scrie şi lui, pentru a o învăţa. Îngerul i-a zis: "Adu-mi cerneală şi hârtie, pentru a scrie imnul". Ucenicul însă i-a zis: "Nu am nici cerneală, nici hârtie". Apoi, îngerul i-a zis: "Adu-mi o lespede". Atunci, călugărul înger a luat ţigla de piatră, de genul celor de pe acoperiş, şi a scris cu degetul întreaga rugăciune. În acel moment, ucenicul şi-a dat seama că acela nu era un om, ci un înger, anume Arhanghelul Gavriil. Tot atunci, îngerul a dispărut. Piatra din Careia La început, icoana era adusă în Biserica Protaton numai de cinci ori pe an, anume de Naşterea Domnului şi de Sfintele Paşti, în Duminica Sfinţilor Părinţi de pe Muntele Athos, de Adormirea Maicii Domnului şi în data de 11 iunie, când se face prăznuirea minunii icoanei. Părinţii athoniţi au luat lespedea de piatră şi au mers cu ea la împărat şi la patriarh, în timp ce icoana cu pricina, în faţa căreia s-a rugat călugărul, a fost mutată în Biserica Protaton. Această piatră se păstrează până în zilele noastre. În ziua de luni a Săptămânii Luminate se face procesiune în Careia cu icoana Maicii Domnului "Axion Estin". Ziua în care se face amintire de minunată descoperire a Arhanghelului Gavriil este 11 iunie, când are loc o măreaţă şi deosebită priveghere. "Cuvine-se cu adevărat" în partiturile bizantine Încă din cele mai vechi timpuri, de-a lungul istoriei, au existat compozitori care au fost preocupaţi de compunerea pe notaţie bizantină a Sfintei Liturghii (ca Hurmuz Hartofilax, Iacov Nectarie Protopsaltul, Nectarie Protopsaltul, Gheorghios Stathis sau numai a unor părţi din ea. Astfel de partituri le găsim în manuscrisele greceşti, care la rândul lor se păstrează în Sfântul Munte Athos, "Grădina Maicii Domnului", în muzeele marilor mănăstiri ca Vatoped (se găsesc cam o optime din manuscrisele muzicale aghiorite; în afară de acestea se păstrează în biblioteca mănăstirii şi cincisprezece codice muzicale ale Schitului "Sfântului Dimitrie"). Astfel, pe lângă tipăriturile greceşti mai există şi compoziţii ale dascălilor de muzică psaltică din ţara noastră. Aici putem da numeroase exemple de nume cunoscute, ca Petre Efesiu, Anton Pann, ieromonahul Macarie, Dimitrie Suceveanu, protosinghelul Varlaam, Ştefanache Popescu şi alţii. Trebuie remarcată într-un mod deosebit munca depusă de psalţii (din ţara noastră) cu calităţi deosebite în ceea ce priveşte traducerea, compunerea sau adaptarea partiturilor de muzică bizantină din limba greacă în limba română; printre cei mai cunoscuţi sunt diaconul Constantin Cornel Coman, Virgil Ioan Nanu, Mihail Bucă şi alţii. Varianta lui Dimitrie Cunţanu În culegerea de cântări intitulată "Cântările bisericeşti după melodiile celor opt glasuri", culese şi publicate în 1890 de Dimitrie Cunţan, profesor la Seminarul Teologic din Sibiu şi dedicate "Memoriei marelui Andreiu, autorul intelectual al acestei lucrări în semn de pietate şi recunoştinţă", apărută în anul 1890, Dimitrie Cunţan nu a fost preocupat aşa de mult de punerea pe note muzicale a mai multor axioane închinate Maicii Domnului. Bineînţeles, în afară de irmoasele la Praznicele Împărăteşti sau la zile mai importante din punct de vedere duhovnicesc, precum Joia Mare sau Sâmbăta Mare. Astfel "Cuvine-se cu adevărat" pus pe note de către profesorul Cunţan este unul care poate fi interpretat într-un mod duios, este "aranjat" pe un glas bisericesc dulce, glasul VIII. Din păcate, chiar dacă oralitatea decurge din tradiţie, totuşi, se observă mai multe variante de interpretare în ceea ce priveşte acest axion, fiindcă majoritatea studenţilor teologi (şi nu numai) nu urmăresc exact notaţia pe care a folosit-o Dimitrie Cunţan. Astfel pare destul de îngrijorător faptul că, în general, la strană se denaturează linia melodică şi valoarea în sine a partiturilor muzicale.