Monahia Maria Nicău, sora părintelui Proclu, a trecut la cele veșnice
Născută în data de 30 martie 1930 într‑o familie de creștini modești din Mitocul Bălan, comuna Cracăul Negru, județul Neamț, Ana Nicău și‑a petrecut copilăria aproape de mănăstirile nemțene, cunoscând mulți pustnici care se nevoiau în acele vremuri prin împrejurimi.
A fost ucenică a părintelui arhimandrit Cleopa Ilie, de la care a învățat și a înțeles dragostea pentru viața monahală.
A intrat în Mănăstirea Varatic în anul 1947, însă necruțătorul Decret 410/1959 a obligat‑o să se întoarcă înapoi în satul natal pentru o vreme.
Revenind în mănăstirea de metanie, și‑a continuat viața în multă smerenie și tăcere, retrasă în căsuța modestă din vatra mănăstirii, imitând pe cât posibil, asemenea fratelui ei, monahul Proclu, viața pustnicească.
Întotdeauna i-a primit cu bucurie pe cei care o vizitau, dând răspuns la multe frământări și întrebări, rugându‑se împreună cu ei, cu multă dăruire. Cu timpul, cei care au căutat‑o și prețuit‑o au găsit sprijin în rugăciunile și sfaturile ei.
După ani de aspră nevoință, dormind totdeauna într‑un scaun, cu multă insistență, când puterile fizice nu au mai ajutat‑o, a acceptat cu greu să se odihnească în pat.
Retrasă și smerită, la îndemnul duhovnicului, a primit îngerescul chip și a fost luată sub mantia stareței Mănăstirii Văratic, primind numele Maria.
Bătrânețea, suferințele și asprimea vieții au țintuit‑o la pat în ultima perioadă a vieții. Pentru mulți dintre cei care au cunoscut‑o rămâne un exemplu de credință, răbdare și rugăciune fierbinte.
Dumnezeu a rânduit să o cheme în Împărăția cerurilor, în dimineața zilei de 13 iulie 2023, fiind vegheată de rasofora Arsenia Tănase, care i‑a fost alături și a îngrijit‑o cu mult devotament.
Soborul Mănăstirii Văratic și mulți monahi, monahii și pustnici înalță rugăciuni pentru odihna sufletului ei.