Şapte ani de ardere şi dăruire
Se împlinesc pe 30 septembrie 2014 şapte ani de când Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a fost întronizat ca Întâistătător al Bisericii noastre. Cifră simbolică, dublată de realizări pe măsură, pe care e dificil să le rezumăm într-un articol omagial. Îl rugăm pe Dumnezeu să-l păzească „întreg, cu cinste, sănătos, îndelungat în zile, drept învăţând cuvântul adevărului Său!“.
Atunci când a fost ales, în urma plecării la Domnul a Patriarhului Teoctist, pe 12 septembrie 2007, am scris un articol intitulat „Noul nostru Patriarh, deschis înspre lume şi înrădăcinat în Tradiţie“ şi n-am greşit. N-am greşit pentru că toate problemele grave cu care se confruntă lumea noastră sunt în atenţia Preafericirii Sale, este în dialog cu toate confesiunile creştine şi religiile contemporane, dar rămâne credincios cu acrivie învăţăturii ortodoxe şi Tradiţiei Bisericii noastre.
„Ctitorie pentru veşnicie“
În materialele deja tipărite sunt rezumate datele biografice ale Preafericirii Sale, itinerariile academice şi duhovniceşti pe care le-a parcurs, dar şi realizările ştiinţifice, pastorale şi edilitare de excepţie pe care le-a obţinut. Credem că, pe primul loc, stă punerea pietrei de temelie a Catedralei Mântuirii Neamului, la 29 noiembrie 2007. Faptul că „această ctitorie pentru veşnicie“ se ridică pe zi ce trece îi bucură pe toţi credincioşii Bisericii noastre.
Celelalte lucrări, de restaurare a vechii Catedrale şi a Reşedinţei Patriarhale, se adaugă mulţimii de biserici ridicate şi de instituţii înfiinţate. A venit de la Iaşi cu deviza „Nici un sat fără biserică şi casă parohială!“. Pe plan misionar se ştie că şase episcopii au fost ridicate la rangul de arhiepiscopie, că a fost înfiinţată Episcopia Devei şi Hunedoarei şi că diaspora ortodoxă română a fost totalmente reorganizată. Şi acesta e un lucru mare, când ştim câtă lume este plecată la muncă în străinătate.
Pe când era Mitropolit la Iaşi a adus în ţară multe moaşte şi odoare sfinte, lucru pe care l-a continuat şi ca Patriarh al Bisericii noastre. De Florii a instituit pelerinaje în marile oraşe, au fost aduse la Bucureşti moaştele Sfântului Pavel, moaştele Sfântului Sofronie, Patriarhul Constantinopolului, moaştele Sfântului Vasile cel Mare, lemn din Sfânta Cruce, moaştele Sfântului Andrei, moaştele Sfântului Nectarie de la Eghina, moaştele Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, moaştele Sfinţilor Ioachim şi Ana.
Mulţimea aşezămintelor sociale şi a programelor culturale şi educaţionale este însemnată. Au avut loc canonizări de sfinţi şi s-a organizat sfinţirea Marelui Mir. Anii liturgici au fost dedicaţi unor momente mântuitoare şi evenimente însemnate. La toate acestea se adaugă organizarea unor evenimente academice sau primirea unor mari distincţii. La lucrările publicate înainte de slujirea patriarhală s-au adăugat acum multe altele.
Chemarea la slujire
A fost întronizat Patriarh într-o zi blândă de toamnă. Cu nostalgie îmi aduc aminte că tot într-o asemenea zi l-am întâlnit pentru prima dată pe când era consilier patriarhal. Cu multă bunăvoinţă şi ospitalitate m-a primit în chilia sa de la Mănăstirea Antim, dându-mi sfaturi inteligente, într-un moment mai dificil de pe calea vieţii.
Apoi Mântuitorul Hristos ne-a chemat la slujirea arhierească în aceeaşi zi din luna februarie 1990, iar în luna iunie a aceluiaşi an, şi în aceeaşi zi, Preafericirea Sa era ales Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, iar eu Episcop al Alba Iuliei. Pe când eram Arhiepiscop la Alba Iulia ne-am bucurat de vizitele Preafericirii Sale şi în calitate de Mitropolit şi în calitate de Patriarh.
Pe 25 martie 2011, la Bunavestire, am avut onoarea de a fi întronizat de Preafericirea Sa ca Mitropolit al Clujului. Ne-a făcut apoi mai multe vizite canonice, toate fiind prilejuri de bucurie.
E greu ca, acum, la aniversarea a şapte ani de Patriarhat, să enumerăm toate realizările pe care acest mare şi activ Patriarh le-a obţinut. În grai liturgic, însă, Îl rugăm pe Dumnezeu să-l păzească „întreg, cu cinste, sănătos, îndelungat în zile, drept învăţând cuvântul adevărului Său!“