Ziua a 2‑a a simpozionului dedicat pastorației și îngrijirii bolnavilor

Sala „Colloquium” a Palatului Patriarhiei a găzduit miercuri, 9 octombrie, alte trei sesiuni ale Simpozionului Internațional de Teologie „Pastorația și îngrijirea bolnavilor - misiune și slujire a semenilor”, organizat în contextul Anului omagial 2024. În cadrul celor trei sesiuni au fost prezentate lucrări care au tratat aspecte privind modul creștinesc de raportare la suferință și vindecare, respectiv rolul credinței în actul terapeutic.

Prima sesiune a zilei și a patra a simpozionului a fost moderată de pr. prof. dr. David Pestroiu, prodecan al Facultății de Teologie „Justinian Patriarhul” din București, care a adresat un cuvânt introductiv participanților, prezentând tematica sesiunii „Forme ale pastorației și îngrijirii bolnavilor în Sfânta Scriptură”.

Pr. lect. dr. Cosmin Daniel Pricop, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din București, a prezentat referatul „Dinamica vindecărilor Mântuitorului Iisus Hristos. O perspectivă exegetic‑narativă”. Părintele decan a vorbit despre naratologie ca metodă exegetică de abordare a textului evanghelic în vedere pătrunderii sensurilor sale.

Spre exemplificarea acestei metode exegetice, a folosit textul din Evanghelia după Marcu cap. 1, 21‑28, unde ne este prezentată vindecarea unui om demonizat în sinagoga din Capernaum. Părintele decan a arătat faptul că acest tipar se poate aplica și altor pericope evanghelice care istorisesc vindecări săvârșite de Mântuitorul, subliniind că în acest fel este evidențiată vindecarea nu ca scop în sine, ci ca întărire a puterii învățăturii Mântuitorului Iisus Hristos: „Nici o vindecare nu are valoare în sine, ci are întotdeauna o funcționalitate teologică. Prin intermediul fiecărei vindecări se pronunță un anumit adevăr legat de Mântuitorul Iisus Hristos, de lucrarea Lui, de putere Lui.”

A doua prelegere a aparținut prof. dr. Sebastian Moldovan de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu și a purtat titlul: „Sensuri ale suferinței în viziunea Sfântului Maxim Mărturisitorul și actualitate lor”. Pornind de la mai multe texte ale Sfântului Maxim Mărturisitorul, autorul prezentării a identificat trei sensuri providențiale ale suferinței la nivel individual (penitențial, corectiv‑preventiv și exemplar), insistând, însă, pe cel comunitar, în care oamenii sunt invitați să exerseze iubirea de semeni ca mijloc de vindecare a inegalităților din societate.

„Dumnezeu îngăduie inegalitățile dintre oameni pentru că există un beneficiu extraordinar și pentru cel care primește, pentru că este ajutat, dar și pentru cel care dăruiește, pentru că învață să iubească în aceste situații. Își dezvoltă această aptitudine, această virtute”, a spus profesorul de la Sibiu.

În continuare, pr. conf. dr. Gheorghe Holbea, prodecan al Facultății de Teologie Ortodoxă din București, a prezentat referatul „Vindecarea duhovnicească a imaginației de închipuirile pătimașe în contextul tehnologiei digitale”, prezentând atât pericolele constituite de abundența informației transmise prin mijloacele tehnologice actuale care pervertesc imaginația și memoria, cât și remediile duhovnicești în fața acestora: „Invazia tehnologică subminează trăirea duhovnicească a creștinului zilelor noastre prin substituirea adevăratei religii cu un conținut de viață fantastică și iluzorie. (...) Cine se hotărăște să urce duhovnicește trebuie să‑și construiască o strategie de apărare, iar atitudinea față de această realitate nu trebuie să fie una pasivă”.

Ultima prelegere prezentată în cadrul acestei sesiuni a aparținut conf. dr. Adrian Lemeni, directorul Școlii Doctorale a Facultății de Teologie Ortodoxă din București, și s‑a intitulat: „Dragostea întru Hristos - temei al slujirii aproapelui încercat prin suferință”. Autorul a prezentat pericolul depersonalizării în actul de slujire a semenilor ca rezultat al folosirii unor sisteme tehnice intermediare și a subliniat necesitatea asumării unei relații personale între cel care tratează și cel tratat, evidențiind acest act al tratării ca „misiune sau slujire de la om la om”. De asemenea, autorul prelegerii a arătat faptul că „asumarea dragostei ca temei al slujirii celui aflat în suferință presupune o iubire jertfelnică a omului întreg trup și suflet. Inclusiv în vindecarea trupească există o vindecare a sufletului. Mântuitorul ne‑a arătat în mod constant în vindecarea trupească prioritatea vindecării sufletești”.

În a doua parte a zilei, au mai avut loc două sesiuni cu tema: „Rolul credinței în actul terapeutic”, moderate de pr. conf. dr. Gheorghe Holbea, respectiv de conf. dr. Adrian Lemeni, în cadrul cărora au prezentat lucrări prof. dr. Irinel Popescu, prof. dr. Miron Alexandru Bogdan, conf. dr. Radu Țincu, pr. Horia Nicolae Prioteasa, prof. dr. Camelia Diaconu, pr. Ștefan Mindea și dr. Lidia Anca Kajanto.