Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Documentar Prima canonizare din ţara noastră

Prima canonizare din ţara noastră

Un articol de: Diac. Alexandru Briciu - 11 Aug, 2010

La 11 august este pomenit Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, care a păstorit Biserica Ortodoxă a Ţării Româneşti la începutul secolului al XVI-lea. Biograful său, stareţul Gavriil, protosul Sfântului Munte Athos, i-a aşternut viaţa în paginile unei cărţi tipărite în româneşte de mitropolitul Tit Simedrea în prima parte a secolului trecut.

În 1937, arhiereul Tit Simedrea publica, în "Biserica Ortodoxă Română", buletinul oficial al Patriarhiei, traducerea manuscrisului "Viaţa şi traiul sfinţiei sale părintelui nostru Nifon Patriarhul Ţarigradului care au strălucit între multe patemi şi ispite în Ţarigrad şi în Ţara Muntenească, scrisă de chir Gavriil Protul adecă mai marele Sfetagorei".

Protosul Muntelui Athos închină prima lucrare istorico-hagiografică scrisă în Ţara Românească "părintelui nostru Niculae, că aşa i-au fost numele sfinţiei sale dentâiu, după sfântul botez. Iară mai apoi, deca sâau înbrăcat în haine călugăreşti, fu chiemat Nifon, carele sâau foarte nevoit să petreacă viiaţa cu îngăduinţa lui Dumnezeu". S-a născut în regiunea Peloponez, în sudul Greciei, între anii 1434 şi 1440. Încă din copilărie, "Nicolae atâta avea dar de învăţătură, cât în puţină vreme întrecu pre toţi cei ce era cu dânsul la învăţătură şi atâta era de ascuţit la minte, cât toată dăscăliia filosofului o au străbătut cu înţelepciunea sa". Ucenicia pe lângă un călugăr cu numele Ioasaf i-a îndreptat învăţătura spre cele sfinte, iar "de la dânsul au înbrăcat şi haine călugăreşti şi fu chiemat Nifon".

Patriarh ecumenic în trei rânduri

Râvna monahului Nifon pentru slujirea lui Dumnezeu l-a purtat pe acesta pe toate treptele ierarhiei bisericeşti, ajungând să ocupe înaltul scaun de patriarh ecumenic. Nifon al II-lea a păstorit cel dintâi scaun al ortodoxiei în trei rânduri, în 1486-1488, 1497-1498 şi în 1502. Situaţia Bisericii Ortodoxe din fosta capitală a Imperiului Bizantin era din ce în ce mai dificilă după căderea Constantinopolului din 1453, din cauza imixtiunii stăpânitorilor turci.

Mitropolit al Ţării Româneşti

Vrednicia sa în demnitatea patriarhală făcuse să ajungă "vestea bunătăţilor sale preste tot pământul, cât să auzi şi în Ţara Rumânească". Domnitorul Radu cel Mare (1495-1508), "care se duse şi-l văzu cu ochii săi şi-l pricepu bărbat desevârşit şi la chip şi în cuvinte şi în fapte şi să miră mult de bărbăţiia minţii lui şi rugă pre sfântul ca se vie în ţara lui, că-l pohteşte ţara foarte tare". Având acceptul marelui ierarh, voievodul a îndeplinit formalităţile pentru instalarea sa pe tronul Mitropoliei Ţării Româneşti: "Şi trimise de grabă de aduse sfântul în ţara sa şi-i deade toate pre mână, zicându-i: eu să domnesc, iară tu să ne îndereptezi şi să ne înveţi legea lui Dumnezeu şi să fii tată şi păstoriu mie şi tuturor oamenilor şi solitoriu la Dumnezeu". Arhipăstoria sa în Muntenia a adus ordine în Biserică, înfiinţând şi două noi eparhii, la Râmnic şi Buzău: "Iară sfântul află turma neplecată şi neascultătoare şi biserica izvrătită şi cu obiceaiure rele şi nesocotite. Şi chiemă pre toţi egumenii de la toate mănăstirile ţărâi Ungrovlahii şi tot clirosul bisericii şi făcu săbor mare de înpreună cu domnul şi cu toţi boierii, cu preoţii şi cu mirenii şi slobozi izvoare de învăţătură limpede şi necurmat. ş...ţ Şi tocmi toate obiciaiurile pre pravilă şi pre aşăzământul sfinţilor Apostoli. Decii hirotoni şi 2 episcupi şi le deade şi eparhie hotărâtă, care cât va birui".

Dascăl al Sfântului Neagoe Basarab

Căsătoria domniţei Caplea, sora voievodului Radu cel Mare, cu boierul moldovean Bogdan, care îşi abandonase soţia, nu a fost acceptată de mitropolitul Nifon, întrucât era împotriva canoanelor bisericeşti. Aceste neînţelegeri cu domnitorul Radu cel Mare l-au determinat să renunţe la scaunul arhieresc şi să se retragă "într-o margine de ţară", "într-o casă mică şi foarte strâmtă", posibil la Mănăstirea olteană Bistriţa. Acolo, "un cocon de boieri, ce-l chiema Neagoe, care era mai mare peste vânători, şi aşa făcu Dumnezeu den cele amară dulci şi den cele pizmaşă cu prietnicii, că aducea bucate de hrana sfântului şi aeve şi într-ascuns cu îndemnarea lui Dumnezeu, fără nici o temere. Iar fericitul Nifon îl întăria cu învăţăturile sale, ca să crească şi să se înalţă în toate faptele cele bune şi să se ridice în noroc bun şi să fie plăcut înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, cu rugăciunea Sfinţii Sale, să umplură amândoauă". Tânărul cocon este viitorul domnitor Neagoe Basarab (1512-1521), canonizat de Biserică în anul 2008, cu data de prăznuire la 26 septembrie. Sfântul Nifon s-a retras în ultima vreme a vieţii în Muntele Athos, la mănăstirile Vatoped şi Dionisiu, vieţuind asemenea monahilor de rând, până la 11 august 1508, când s-a mutat la cele veşnice.

Aducerea moaştelor Sfântului Nifon în Ţara Românească

Prima faptă descrisă de Gavriil Protul după consolidarea domniei lui Neagoe a fost aducerea în ţară de la Muntele Athos a moaştelor Sfântului Nifon, în vederea săvârşirii unui adevărat ritual de împăcare între fericitul ierarh şi domnitorul Radu cel Mare, trecut la cele veşnice şi îngropat în ctitoria sa de la Mănăstirea Dealu. După ce a mijlocit iertăciunea postumă a înaintaşului său, Neagoe a înapoiat moaştele învăţătorului său Mănăstirii Dionisiu într-un chivot de argint poleit cu aur împodobit cu pietre scumpe şi emailuri. Drept răsplată pentru această raclă, călugării de la Dionisiu i-au dăruit domnitorului "plocon capul sfântului şi o mână. ş...ţ Iară el primi acele daruri cu mare bucurie ca şi Moisii proroc tablele legii vechi, şi le purta cu sine pre unde mergea, şi în curte şi în biserică".

Prima canonizare din Ţările Române

La 16 august 1517, a doua zi după târnosirea catedralei ctitorite de Neagoe Basarab la Curtea de Argeş, a avut loc prima canonizare de pe teritoriul ţării noastre, a Sfântului Ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului, "Văzând domnul că sfântul face zi de zi minuni, a poruncit şi au făcut un sinod local şi au alcătuit slujba sfântului şi au hotărât să fie sărbat la unsprezece a lunii august, în ziua în care a răposat. Au dat şi la Marea Biserică ştire despre minunile cele foarte mari ale sfântului ş…ţ Iar slujba care se făcuse fericitului Nifon se blagoslovi de Teolpit patriarhul şecumenic, n.r.ţ şi de tot soborul să se facă şi să se aşeze pretutindenea. Şi tocmiră de făcură şi slujba sfinţiei sale cu vecernie, cu utrăne şi cu liturghie". Moaştele Sfântului Nifon primite de Neagoe Basarab au fost aşezate în Catedrala de la Curtea de Argeş, iar începând cu anul 1949 sunt depuse spre venerare în Catedrala mitropolitană "Sfântul Dimitrie" din Craiova.