Originea răului

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omilia a II-a, IV-V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1986), vol. 17, pp. 90-91

„Mă minunez, însă, cum nu se înspăimântă de ei înșiși acești oameni, când sunt purtați de mintea lor să rostească niște blasfemii atât de neîngăduite!
Nu este, deci, un gând binecredincios să spui că răul este făcut de Dumnezeu, pentru că nimic din cele contrarii nu vine de la contrariul său; nici viața nu naște moarte, nici întunericul nu este început al luminii, nici boala nu aduce sănătate; în schimbările stărilor sufletești schimbările se fac de la contrarii la contrarii; dar la nașteri, cel născut nu se naște din cineva care are o natură potrivnică lui, ci din cei de aceeași natură.
Dar pot fi întrebat:
- Dacă răul nu este nici nenăscut, nici făcut de Dumnezeu, de unde își are existența? Că nimeni din cei ce viețuiesc nu va spune că răul nu există! Ce să spunem?
- Răul nu are o existență vie și însuflețită, ci este o stare sufletească potrivnică virtuții, din pricină că cei care nu sunt cu luare aminte asupra vieții lor se depărtează de bine.
Nu căuta, dar, răul în afară de tine și nici nu-ți închipui o natură care să fie cauza răului, ci fiecare să se recunoască pe el însuși cauza răului care este în el.
Din relele care ni se întâmplă în viață, pe unele ni le aduce firea noastră omenească, de pildă: bătrânețea și bolile; altele sunt datorită întâmplării, de pildă: faptele, care, în afara gândului nostru, au cauze străine, adeseori dureroase sau vesele, de pildă: când găsești o comoară săpând o fântână sau când, ducându-te în piață, îți iese în cale un câine turbat; alte rele depind de noi, de pildă: a-ți înfrâna poftele sau a da frâu liber plăcerilor, a-ți stăpâni mânia sau a bate pe cel care te-a supărat, a spune adevărul sau a minți, a fi blând și măsurat sau îngâmfat și mândru. Peste toate acestea tu ești stăpân! Nu căuta începuturile lor în afară de tine, ci cunoaște că răul ia început din căderile cele din voia ta. Dacă răul ar fi fără voia noastră și nu cu voia noastră, atunci n-ar atârna asupra celor ce fac rău atâta frică de legi și nici n-ar fi atât de nemiloase pedepsele date de tribunale pe măsura faptelor săvârșite de răufăcători.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LIX, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 687

„Dacă încă mai întrebi: De unde vine răul?, îți voi spune: din trândăvie, din însoțirile cu cei răi, din disprețuirea virtuții. De aici vine și răul, și întrebarea ce și-o pun unii: De unde vine răul? Nici un om care săvârșește fapte bune, care alege o viață cinstită și curată nu-și pune această întrebare. Și-o pun cei care săvârșesc păcate; ei împletesc pânză de păianjen, voind ca prin aceste învățături greșite să izvodească o mângâiere neroadă purtării lor stricate.”

(Cuvânt patristic, Pr. Narcis Stupcanu)